Scorul acestui articol
[Total: 56 voturi. Media: 4.7]

 

Întâlnim pe stradă tot felul de bețivani, cântând din toți bojocii. De regulă nu-i băgăm în seamă È™i preferăm să trecem pe trotuarul celălalt decât să riscăm a ne încruciÈ™a cu mersul lor în derivă È™i cu respirația lor de borhot. Mai nimeni nu e atent la cum cântă È™i la ce cântă aceÈ™tia. Cui să-i pese de niÈ™te eÈ™uați scălâmbăindu-se pe cont propriu?!

Citim în ziare sau vedem la televizor tot felul de diplomați (ambasadori, consuli etc.) reprezentându-È™i tările care i-au numit prin declarații cu un anume lustru, gândite cu grijă ca să nu depăÈ™ească regulile scrise ale unei diplomații funcționale. Să nu zgârie susceptibilități È™i orgolii naționale, să nu jignească omologii, sau, mai grav, popoarele acestora. Nici pe aceÈ™ti diplomați nu-i prea ascultă nimeni, limbajul lor protocolar, indirect È™i  individualizat (în sensul că fiecare îÈ™i reprezintă țara lui È™i atât) plictisind mai mult decât să stârnească interes.

Dar ce-ați zice să vedeți, deodată, toți bețivanii dintr-o mahala strângându-se la un loc È™i armonizându-È™i vocile într-un cor care interpretează, tânguitor, aceeaÈ™i manea?  Ați gândi, cum e È™i firesc, că există cineva, în spatele lor, care a organizat  toată această daravelă cu un scop. Cum ar fi acela de a-i transforma din bețivi patetici în cerÈ™etori de succes È™i a profita de pe urma lor. Chiar cu prețul de a face țăndări liniÈ™tea cartierului, de a compromite prețioasa odihnă a fraierilor ce mâine trebuie să se ducă la lucru ca să facă țara să meargă mai departe.

Ei bine, la constituirea unei astfel de corale asistăm în aceste zile. Dar nu formată din niÈ™te bețivi cu creierii în fermentație, râgâindu-È™i la unison maneaua, ci din aÈ™a zise voci ale democrației care, crezându-se în România ca la un fel de festival de karaoke, s-au vorbit să interpreteze împreună, zglobii È™i transnaționale, celebra melodie de pe vremea lui CeauÈ™escu, „Femeia malagambistă”.

S-au trezit vătafii de la Ambasada SUA din BucureÈ™ti (È™i din foiala sculării l-au întărâtat È™i pe bietul Ambasador al Germaniei, altfel cu libidoul destul de discret până acum) să critice cu virilă indignare proiectul lui Tudorel Toader privind modificarea legilor justiției. Brusc, nu È™tiu ce reprezentanți ai Comisiei Europene la BucureÈ™ti s-au lipit È™i ei să facă vocea a treia la această urătură.

S-au coordonat astfel să intoneze într-un glas È™i mai multe limbi cum că lor nu le plac propunerile lui Tudorel Toader, cam cu acelaÈ™i simț profund al moralității cu care Mărin Cornea rostea, cu vreo 50 de ani în urmă, nemuritoarele versuri:

Mie nu-mi place femeia care e malagambistă,

Are rochia mult prea scurta de la cap si pan-la pi”¦

 

Acum, să ne lămurim: nu vreau să fac nici pe libertinul È™i nici pe pudibondul. Dar, în vreme ce cântecul lui Cornea avea parfumul unei anume epoci È™i al unui etos de români cheflii care reuÈ™esc să fie obsceni fără a-È™i pierde farmecul È™i umorul (cum È™i Ion Creangă È™i Mihai Eminescu au reuÈ™it), lălăiala isonarilor de la Ambasadele SUA È™i Germaniei pe tema justiției din România pare a fi pornografie de cea mai dezgustătoare speță. Care nu-ți provoacă nicio satisfacție, ba, dimpotrivă, te face să urăÈ™ti È™i să vomiți.

I-aÈ™ întreba pe aceÈ™ti impostori plini de ifose È™i trufie didacticistă (nu ne predau ei, pe unde ne prind, despre democrație, drepturile omului, etică È™i alte valori la care ei ar fi premianți iar noi corigenți),    i-aÈ™ întreba, aÈ™adar, cum de au produs simultan comunicate  aproape identice, de înfierare a propunerilor ministrului Toader? Coincidență, sincronicitate, comuniune instantanee de gânduri È™i simțiri, telepatie? Sau un umil È™i degradant comportament de turmă, de cazarmă, toți pe burtă È™i târâÈ™ prin noroi pentru că aÈ™a sună un ordin imbecil?

Voi sunteți reprezentanții marilor democrații la BucureÈ™ti? Voi ne învățați despre dreptate, verticalitate È™i moralitate? Voi, care ați tăcut mâlc în fața unei confirmări oficiale de plagiat, a unor probe materiale implacabile (inregistrări + declarații) de abuz în serviciu dar care acum săriți ca arÈ™i, la un ordin politic, să împiedicați aplicarea unor decizii ale CCR?

Cine sunteți voi, ambasadorilor È™i membrilor prin comisii È™i comitete internaționale, care vă depăÈ™iți mandatele È™i vreți să impuneți regulile voastre într-o țară care nu vă aparține?

Vă spun eu cine sunteți: niÈ™te năimiți È™i niÈ™te unelte distructive. Să vă fie ruÈ™ine!

Vă faceți de râs țările È™i compatrioții. Noroc că sunteți o minoritate.

A nu se crede că generalizez, confundând popoare întregi, absolut onorabile, cu rebuturi ale lor (inevitabile oriunde) ce ajung, accidental, să rănească È™i ostilizeze alte popoare la fel de onorabile.

Americanii, ca È™i germanii, ca È™i celelalte popoare europene, îmi inspiră respect È™i admirație atâta vreme cât nu au apucături colonialiste. Cât mă tratează, cel puțin la mine acasă, ca egalul lor.

Dar, ca să închei într-o notă relaxată, iată două panseuri despre americani È™i unul despre nemți:

Am o simpatie deosebita fata de americani. Au fost atat de ingroziti cand au citit despre efectele nocive ale fumatului incat au renuntat la citit. („Henry George Strauss, citat despre ironie”).

Cum se cheamă un bărbat intelligent în America? Turist! (autor necunoscut. Dar, desigur, foarte perspicace).

Principialitatea germanului (epigramă de Goethe)

 

Neamțul e pentru dreptate

Și-o propagă-n orice fel,

Numai dacă-ntâi de toate

Este cum o vede el.

 

 

Contele de Saint GermainEditorialeambasadorii SUA si Germaniei,“Henry George Strauss,citat despre ironie” naimiti,femeia malagambista,karaoke,legile justitiei,libertin,Marin Cornea,pudibond,Tudorel Toader  Întâlnim pe stradă tot felul de bețivani, cântând din toți bojocii. De regulă nu-i băgăm în seamă È™i preferăm să trecem pe trotuarul celălalt decât să riscăm a ne încruciÈ™a cu mersul lor în derivă È™i cu respirația lor de borhot. Mai nimeni nu e atent la cum cântă...Blog politic si polemic