Scorul acestui articol
[Total: 550 voturi. Media: 4.9]

 

Eu nu știu în ce lume trăiește, exact, acest eșuat.

După primul naufragiu, te mulțumești cu orice fel de uscat. Înec să nu fie!

După mai multe naufragii care nu ți-au venit de hac începi sa crezi că ai soartă, că vreun înger te protejează, oricât de prost (navigator) ai fi. Îți  zici că până la urmă te trage EL la suprafață, și, atunci, te sui pe tot felul de coji de nucă, doar doar îți vei descoperi America orgoliilor tale. Și de fiecare dată insula eșuării se dovedește mai mică, mai stearpă, mai derizorie, iar tu mai pierzi ceva și din puținul care fuseseși. Este cazul acestui… Dobinson, intrat la apă, din care doar gura (de canal) a mai rămas să „žcomunice” duhori.

Prin formație CTP este inginer. La revoluție s-a lăsat. Nu dădea perspective.

Scriitor suna mai bine. A încercat. Prea dependent de talent fiind însă acest job, și prea condiționat de tiraje, a zis pas!

De ce nu zarist? Notorietate satisfăcătoare, dar concurență sălbatecă și mult recul în mâna cu stiloul. Expunere la tendinită, cu reflexii în cerebel. A aruncat prosopul, bravând că e scârbit de o lume cu atâta violență și fiere.

Apoi filmolog. Select, elitist, cât de cât, finesse. Audiență însă de doi bani și ego prigonit. Penumbră, tenebre, întuneric „“ prea multă estompare pentru cineva înnebunit să apară cu contururi nete și abrupte.

Și, la urmă,  comentator de tenis! Sportul alb. Magia pugilatului fără contact. Exact ce-i plăcea: să dea ca sălbatecul, fără să încasese. A încercat să se cațere pe gloria Simonei Halep, dar și aici a nimerit pe nisipuri mișcătoare. Cu cât analiza, cu atât se scufunda. Căci împroșcatul cu flegmă verde nu funcționează împotriva succesului. Å¢i se întoarce flegma-n mufă instant, cum s-a și întâmplat.

Omul ăsta a ratat tot ce a încercat. De-asta nu s-a putut dedica unui drum. Pentru că singura lui vocație a fost ura. Iar ura acționează ca un bumerang.

Recent i-a cășunat pe Cristi Puiu.

Cristi Puiu e, cum cititorii mei desigur știu, un mare regizor român de film. Încă în viață, din fericire, prelungind linia de glorie națională punctată de defuncții Liviu Ciulei și Lucian Pintilie.

Te-ai fi așteptat ca filmologul și cinefilul CTP dacă nu să se plece, măcar să amuțească în fața unui astfel de contemporan candidat la un loc în panteonul cinematografiei românești.

Aiurea!

Borhotul a fost mai puternic. A trebuit să irupă cu stropi, hrană pentru animalele din ferma eșuatului.

Cu masca pe figură să cităm, deci, din întreținutul săptămânal al DIGI24:

„Dânsul (dl. Puiu, n.a.) a făcut o măgărie agitatorică menită să-i promoveze filmul. Dacă n-aÈ™ lua în considerare această posibilitate, ar trebui să îl consider pe dl. Puiu, pe distinsul regizor Cristi Puiu, de-a dreptul idiot! …Ar trebui acum să mai adaug un calificativ lângă cel de „židiot”,[…] Ar trebui să alătur È™i calificativul „žnesimțit” la ceea ce a făcut dl. Puiu”.

Ce l-a filoxerat într-atât pe CTP?

Faptul că domnul Cristi Puiu, spre deosebire de el, aspirantul neîmplinit în filmologie ca și în toate celelalte, a avut curajul să fie un om liber. Să spună ce crede, chiar dacă întru supărarea puterii vremelnice.

Și dac-ar fi spus niște enormități, ceea ce nu e deloc cazul, Cristi Puiu ar fi avut dreptul, opera sa de mare artist i-l dădea, să le rostească.

Dar Cristi Puiu a spus niște lucruri de elementar bun simț:

„Tonul autorităților statului este inacceptabil. Să stați cu masca pe față să vă uitați la un film de 200 de minute este inuman. Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe niște vite”.

Iată, însă, că s-a întors Nicolae Pleșiță din mormânt, sub acoperire, ca să-i pună pumnul in gură și să-l facă idiot și nesimțit pe câștigătorul premiului „Un Certain Regard” la Festivalul de Film de la Cannes. Bravos, mizerie umană!

Incredibil cum, în țara asta de leguminoase, non-valoarea încalecă valoarea și se slobozește pe ea.

Acest exhibiționist cu limba (în lipsă de altceva), CTP,  a devenit exponentul perfect al celor pe care îi reprezintă. Agresiv, impertinent, bidimensional.

Despre dimensiunile care-i lipsesc, îi las pe cititori să se pronunțe. Sunt sigur că resimt și ei o nevoie imperioasă de eliberare.

Un eșuar care, din ratare în ratare, a ajuns nimic! Nu mai are nici umbră! E doar o hologramă de speriat sărmani cu duhul, ce ne bântuie când n-avem ce face și ne împiedicăm, pentru câteva secunde, pe DIGI24.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/08/CTP-3.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/08/CTP-3-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCTP bidimensional,CTP Cristi Puiu,Digi24,esuat,exhibitionist,festival de film,holograma,LiviuCiule,Lucian Pintilie,ratat  Eu nu știu în ce lume trăiește, exact, acest eșuat. După primul naufragiu, te mulțumești cu orice fel de uscat. Înec să nu fie! După mai multe naufragii care nu ți-au venit de hac începi sa crezi că ai soartă, că vreun înger te protejează, oricât de prost (navigator) ai fi....Blog politic si polemic