Corectați jurământul agramat
Jurământul de învestire, rostit de toți miniștrii la început de mandat, conține o eroare gramaticală pe care nu s-a găsit nimeni până acum să o semnaleze și, cu atât mai puțin, să o corecteze din proprie inițiativă, la lectura publică. Iată fragmentul cu eroarea:
„Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României”.
Corect este „”¦ ale României” și nu „”¦ a României” deoarece acordul trebuie făcut, evident, cu pluralul (nu mai insist în a explica de ce).
Subliniez că această eroare nu este una pe prezumții stilistice, din categoria celor acceptate cu patriotică afecțiune, chiar cu mândrie culturală, precum „cobori în jos”¦” ori „Ion Luca Caragiale”.  Eroarea este grosieră, fără drept la atenuante, având probabil la origini un funcționar administrativ certat nu doar cu limba română dar și cu matematica. Faptul că ea s-a perpetuat, fiind tolerată și comisă inclusiv de persoane docte, precum MRU,  nu demonstrează altceva decât efectul anihilant al emoției asupra rațiunii.
Celor în măsură a îndrepta lucrurile le cer prin prezenta semnalare să ia notă și să declanșeze de urgență corectarea jurământului agramat.
https://www.conteledesaintgermain.ro/corectati-juramantul-agramat/08-05-2012Crochiul de martiinvestire,Ion Luca Caragiale,juramant,MRUJurământul de învestire, rostit de toți miniștrii la început de mandat, conține o eroare gramaticală pe care nu s-a găsit nimeni până acum să o semnaleze și, cu atât mai puțin, să o corecteze din proprie inițiativă, la lectura publică. Iată fragmentul cu eroarea: 'Jur să apăr democrația, drepturile și...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
Sunt zdrobitoare si pline de bun simt argumentele Contelui in problema juramantului. Cu totii stim ca in epoca maronie Ba$$escu agramatii si neavenitii au patruns in posturi si functii deosebit de inalte, ba chiar si in cea suprema! Totusi, ca o sicana prieteneasca, nu pot fi de acord cu afirmatia 1+1+1+1=1 numarand in baza 3. Motanu ar zice ca rezultatul e 11. hehehe! Gm.
M-am razgandit: ai dreptate! Ce sens are sa ne certam dintr-o nimica toata? De ce sa n-ai si tu micile tale satisfactii? De acord: corectati juramantul agramat!!! 😆
Observația Contelui de SG stă în picioare dacă „suveranitatea, independența, unitatea” sunt, în contextul jurământului, atribute ale României. Dacă aÈ™a stau lucrurile, textul jurământului conține eroarea semnalată de CdSG.
Există È™i varianta în care textul spune ceva de genul:
„Jur să apăr democrația (i.e., ideea È™i pârghiile democrației în general), drepturile și libertățile fundamentale ALE cetățenilor, suveranitatea (i.e., ideea È™i prerogativele suveranității în general), independența (i.e., idem), unitatea (i.e., idem) și integritatea teritorială A României”. În acest caz, textul e corect.
Erata nu-ti place?
Erata: Ai trecut complet cu VEDEREA.
Trei observatii, draga conte:
1. N-am auzit in viata mea de Gligor Gruiță, somitatea în viață în materie de gramatică a limbii române. Piata romaneasca este efectiv sufocata de carti de gramatica normativa, scoase de profesori mai mult sau mai putin „faimosi” si pline de greseli (ceea ce nu trebuie sa ne surprinda, in conditiile-n care chiar si-n DEX exista greseli). Uite un argument pentru care „somitatea” Gligor Gruita greseste: presupunand ca „un coleg È™i o colegă ai fiului meu” este o exprimare corecta si ca articolul posesiv trebuie acordat cu numarul de obiecte posedate, in functie de ce anume acelasi articol posesiv se acorda nu doar in numar, ci si in gen? Adica de ce sa acordam articolul posesiv cu genul masculin al substantivului „coleg” (spunand „un coleg È™i o colegă ai fiului meu”) si nu cu genul substantivulu „colega” („un coleg È™i o colegă ale fiului meu”)? Care-i ratiunea, care-i explicatia logica? Si, repet, de ce sa nu spunem/scriem si „Baiatul si fiica mei”?;
2. Ai trecut complet cu vedea explicatia conform careia, in juramantul de credinta, articolul posesiv se refera numai la substantivul „integritatea”;
3. Sunt perfect de acord cu concluzia ta: „Probabil că eu nu posed acest simț lingvistic minim din moment ce mie mi se pare că, dimpotrivă, așa sună bine și „A României” sună prost”.
Punctual:
1. Există net, te poți documenta. Sunt unii care n-au auzit în viața lor de Einstein. Asta nu înseamnă că e de vină Einstein și nici că teoria lui e mai puțin adevărată. Faptul ca-l contești și pe profesorul Gruiță și că-i pui și lui la indoială acordurile gramaticale, ca și mie, mă face să mă simt onorat. Sunt într-o companie selectă. Iți recomand să citești cartea acestuia, la care am făcut referire, pentru a găsi acolo răspunsurile la toate dilemele tale privind obiectele posedate de un singur posesor.
2. Nu am trecut deloc cu vederea explicația ta, care-i mai mult un artificiu. Răspunsul meu se află, e drept, implicit, în exemplul al doilea: „parterul și etajul întâi ale acestei clădiri”. Derivata, în sensul propus de tine, ar fi „parterul și etajul acestei clădiri” și, totuși, atunci când se adaugă „întâi”, acordul corect (cf. prof. Gruiță) nu se face cu „etajul” adică cu ultimul obiect posedat din înșiruire ci cu ambele, adică cu pluralul.
3. Îți mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea de a încerca să mă jignești. De fapt, trebuie să remarc că, pe parcursul acestei scurte polemici, ai mai dat și alte semne de bună creștere: și atunci când m-ai gratulat neîntemeiat, cum a rezultat ulterior, cu calificativul (ironic, firește) „hipercorectitudine” dar mai ales atunci când, nerăbdător să-ți savurezi o victorie iluzorie, m-ai biciuit cu „Domnule conte, mai sunteți acolo?”, de parcă eu nu mai am și altceva de făcut decât să răspund în secunda doi tuturor celor care fac comentarii pe acest blog .
Tot ce-ți pot recomanda, în încheiere , este să nu te mai grăbești să faci generalizări arbitrare precum „articolul posesiv se acorda INTOTDEAUNA in gen si numar cu ultimul substantiv”, doar de dragul de a părea mai în temă decât ești. Și, n-ar fi rău pentru tine, ți-o spun fără pic de malițiozitate, dacă ai încerca să-ți controlezi mai bine impulsurile de autosuficiență.
Drrragul meu conte, esti hipersensibil! Sa iei orice comentariu care contrazice descoperirea epocala a „greselii” din juramantul de credinta drept o tentativa de a te „jigni” este o mare confuzie, iar sa incluzi in aceeasi categorie a „insultelor” mentionarea unei denumiri stiintifice de eroare gramaticala denota ignoranta. Fii mai relaxat!
Ale cui sunt democratia, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala? Sunt ale Romaniei? (sa speram ca sunt si ca vor fi in continuare si ca toate se cer aparate nu numai integritatea teritoriala).
Contele are dreptate si degeaba incercam s-o mai dam pe dupa visin, c-o fi, c-o trosni. End of story.
Nu este o greseala. Nici eu nu mai insist in a explica ce.
P.S.: RECADEREA IN INFERN: http://celmaitareblogdestanga.wordpress.com/2012/05/01/recaderea-in-infern/.
Tu zici cam asa: 1+1+1+1 = 1, credeti-ma pe cuvant, pentru ca nu am de gand sa va explic de ce. Nu tine! Matematica se face pe demonstratii, nu pe afirmatii teribiliste.
Stii care-i culmea? ca 1+1+1+1 = 1 poate fi adevarata, daca socotim in baza 3, dar sustinerea ta ca acordul gramatical facut cu singularul, acolo, in juramant, ar fi corect, poate fi adevarata doar intr-o gramatica a limbii romane neinventata inca.
Bine, atunci iti explic. Nu este o greseala din doua motive:
1. Cand avem de-a face cu mai multe obiecte posedate, dar un singur posesor, articolul posesiv se acorda intotdeauna in gen si numar cu ultimul substantiv, din insiruirea de obiecte. Asta este regula gramaticala, n-am inventat-o eu. De altfel, orice vorbitor al limbii romane inzestrat cu un simt lingvistic minim isi da seama ca enuntul „democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială ALE României” suna prost. Este ca si cum ai spune/scrie „Baiatul si fata mele” sau „Cainele si pisica tale”, pentru ca obiectele posedate sunt mai multe;
2. Apoi, sa ne inchipuim o clipa ca adjectivul „teritoriale” n-ar exista, in fraza respectiva. Atunci, nici n-ar mai fi nevoie sa folosim articolul posesiv: „democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea României”. Ce ne spune asta? Ca, in cazul de fata, articolul posesiv se refera numai la substantivul „integritatea”, si asta pentru ca este urmat de un adjectiv. Referindu-se la un singur obiect posedat, trebuie, automat, folosit la singular.
Mulțumesc pentru demonstrația argumentată. Regula pe care o invoci se aplică, într-adevăr, în situațiile cu care exemplifici. Nu se aplică însă INTOTDEAUNA când e vorba de mai multe obiecte posedate și de un singur posesor, așa cum afirmi, ci doar în anumite cazuri, când acordul făcut cu pluralul ar distorsiona brutal cutumele vorbirii curente. Pentru negarea sentențiosului tău „întotdeauna” mi-ar fi suficient un singur contraexemplu. Eu acum, la repezeală, îți furnizez chiar două. Ele sunt preluate din cartea de gramatică normativă a lui Gligor Gruiță, o somitate în viață în materie de gramatică a limbii române:
– un coleg È™i o colegă a fiului meu (greÈ™it)
– un coleg È™i o colegă ai fiului meu (corect)
– parterul È™i etajul I al acestei clădiri (greÈ™it)
– parterul È™i etajul I ale acestei clădiri (corect)
Clasificarea greÈ™it/corect îi aparține Profesorului Universitar Gligor Gruiță.
Același autor afirmă că, în pofida unor excepții, precum „băiatul și fiica mea” și nu „băiatul și fiica mei”, „totuÈ™i, tendința limbii române actuale este spre o extindere a aplicării acordului cu pluralul”.
Mai spui că „orice vorbitor al limbii romane inzestrat cu un simt lingvistic minim isi da seama ca enuntul „democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială ALE României” suna prost”. Probabil că eu nu posed acest simț lingvistic minim din moment ce mie mi se pare că, dimpotrivă, așa sună bine și „A României” sună prost.
Si in ceva: greseala ta poarta in lingvistica numele (ironic, dar stiintific) de „hipercorectitudine”. Cei care comit aceasta greseala incearca sa se exprime cat mai corect cu putinta si atunci, din exces de zel, se abat, fara sa stie, de la normele exprimarii corecte.
Domnule conte, mai sunteti acolo?!
Dar azi am chef să și glumesc o țâră.
De ce finalul jurământului este „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” în loc de „Așa să vă ajute Dumnezeu!”?
Că doar pentru popor guvernează, nu?
Absolut corect, Conte.
Fara-ndoiala ca acest text , aparut in mass-media , prezinta acest dezacord intalnit frecvent mai ales in limbajul oral din sud.
Dar ….poate nu-i o greseala …? Si noua Putere NU doreste sa apere suveranitatea , independenta si unitatea nationala ci doar …integritatea teritoriala ?
Daca au fost in stare sa schimbe Imnul National de ca nu ar omite doua litere …acolo…?
(glumesc desigur …sper) .
Destul de complexa Gramatica …care reprezinta o mina de aur pentu literati si juristi si o piatra de moara pentru plebei . Doar o simpla virgula ce poate insemna … iata un exemplu :
*Daca barbatul ar sti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe. *
Unde barbatii ar pune virgula dupa cuvantul *are* iar femeile dupa cuvantul *femeie*.
Puterea si Opozitia….
Ce nu inteleg eu: cum a putut ‘teleptualu’ neamului, numitul MeReU Utecila, sa puna mina pe Biblie si sa jure pe o eroare gramaticala ?
Cum mama dracu’, bre ? 👿
Gresesti! Nu este vorba despre nicio greseala garmaticala, acordul s-a facut corect intre ,,integritate teritoriala” si ,,Romaniei”. Nu sunt absolvent de Filologie, dar asta nu inseamna ca nu pot avea dreptate. Logica simpla arata ca ar fi fost asa cum zici tu doar daca ar fi fost o INSIRUIRE de elemente legate de Romania, intelegi? Din moment ce fraza face referire la ,,democratia”, apoi la ,,drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor” care evident nu sunt ale Romaniei, consider ca nu ai dreptate.
De aseara avem un nou guvern, un nou inceput. Chiar n-ai gasit nimic mai important de comentat? Nu exista lucruri mai importante sau mai relevante?
Hendrix, ca ma certi pentru alegerea subiectului nu ma mira. Tine de personalitatea ta ego-centrata. Sunt surprins insa sa vad cum te bagi, aiurea, in controverse gramaticale in care sa dai exemplul de „asa nu”. Insiruirea de elemente legate de Romania exista. Despre suveranitatea cui o fi vorba? Despre independenta cui? Ale Surinamului? Se succed prin virgula. Colac peste pupaza, ca sa iti faca in ciuda, nici macar „integritatea teritoriala” nu apare singura ci este legata prin conjunctia „si” de „unitate”, adica „unitatea SI integritatea teritoriala”, deci ALE Romaniei! Acum recunoaste si tu:nu era mai bine daca-mi acordai credit si taceai pe tema gramaticala?