Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Chiar eram curios să văd în ce fel au influențat rezultatele alegerilor din 9 decembrie depresia domnului Cărtărescu.  După ultimele editoriale din EVZ, în care vorbea cu exclamații gâtuite de spaimă despre perspectiva apocalipsei naționale, despre România sub   Antonescu și Ponta ca despre o viitoare gubernie rusă, am fost îngrijorat să nu-și fi scăpat iremediabil de sub control, să nu facă vreun gest necugetat.

Acum m-am liniștit: rezultatele alegerilor au funcționat, pentru domnia sa, ca un duș rece. L-au scos, adică, din fierbințeala patimilor iraționale, din frenezia generată de harpiile lumii paralele în care trăia, și l-au putut recupera, cel puțin vreme de un editorial, pentru lumea reală. Astfel, elitistele frisoanele au fost înlocuite de o plebeiană dârdâială care l-a constrâns, din motive practice, să-și întoarcă privirea dinspre sine spre exterior.

„De ce nu-l mai vor pe Băsescu?” este mai mult decât o întrebare, este o recunoaștere. Simplu fapt că o formulezi e un semn de însănătoșire.

Sigur, răspunsurile pe care ni le oferă Mircea Cărtărescu la aceast moment sunt încă afectate de febra ficțiunii în care singur s-a exilat. Dar nu răspunsurile sunt importante într-o primă fază a convalescenței ci faptul că pacientul nu mai delirează.

„Poporul s-a pronunțat și, cum democrația nu poate fi pusă-n discuție, nu mai e nimic de spus în privința validității ultimelor alegeri”.

Iată o frază care arată că, pe durata bolii, domnului Cărtărescu nu i-au fost afectați decisiv centrii gândirii. Unora, magia neagră la care i-a supus regimul Băsescu le-a produs disfuncții ireparabile. Să ne amintim doar de Cristian Câmpeanu de la România Liberă care, anticipând rezultatele alegerilor, îi cerea președintelui Băsescu, nici mai mult nici mai puțin, să salveze țara ignorând voința populară.

Cu tot respectul pentru suferința de acum a lui Mircea Cărtărescu și neîncercând altceva decât să-i facilitez o înțelegere cât mai rapidă a adevăratelor probleme cu care se confruntă poporul său (poporul statistic și nu acela stratificat), îi semnalez două percepții eronate în legătură cu acesta, cu care văd că încă operează.
„Înainte de a ne-ntreba de ce vrea poporul o guvernare de stânga, ar fi bine să vedem mai întâi de ce el nu a mai vrut „žregimul Băsescu””.

Să crezi că poporul român al anului 2012 a ales între o guvernare de stânga și una de dreapta este o mare naivitate. Să susții că în politica recentă a României PDL a însemnat dreapta iar USL stânga, este o regretabilă mistificare. Lucrurile sunt mult mai simple și libere de doctrine decât ne spune domnul Cărtărescu. Poporul român nu a ales ci a sancționat. A sancționat corupția, aroganța, minciuna, ridicate la cote de Guiness book de regimul Băsescu și nicidecum așa zisele politici de dreapta ale acestuia, care au condus la prăbușirea nivelului de trai. Să fie clientelismul politic alimentat de doamna Udrea cu miliarde de euro de la buget o politică de dreapta? Și multe alte manevre legate de nume ca Blejnar, Anastase, Baconschi etc. să reprezinte virtuți ale  emancipării capitaliste? Haide, zău…

„Băsescu a căzut și pentru că a condamnat comunismul și a deschis dosarele Securității”.

 

Asta mi se pare și mai gogonată decât prima. Toată lumea și-a dat seama cu câtă sinceritate și bunăcredință a condamnat Traian Băsescu comunismul și cât de pornit e el împotriva Securității din moment ce i-a reînviat practicile, perfecționându-le. Aberanta amploare pe care au luat-o, sub regimul Băsescu, ascultările telefonice, asmuțirea la intimidare a procuraturii asupra oamenilor simpli, de la țară, multe alte realități care confirmă o apetență maladivă a președintelui pentru control prin amenințări, șantaj și alte practici deprinse prin școlile sinistrei Securități, sunt argumente serioase care demonstrează că domnul Cărtărescu se înșală în explicația sa.

Constat că, printre gafele lui Băsescu, Mircea Cărtărescu o menționează pe cea cu Pleșu (???) dar uită să o amintească pe aceea cu Regele Mihai, care a revoltat în mult mai mare măsură. Este genul de evaluare disproporționată care, din motive sentimentale sau de oportunism sau de altă natură, l-a adus pe domnul Cărtărescu în situația de a recepta și prezenta  atât de distorsionat realitățile românești din ultimii ani.

Revin însă și spun, în încheiere, că editorialul de azi e un semn încurajator. Căutarea de explicații, de către autor, ar trebui insă să continue însoțită de o încercare de a renunța la prejudecățile de până acum. Asta dacă dorește să se lămurească cu adevărat.

Contele de Saint GermainEditorialeAntonescu,Basescu,cartarescu,Cristian Campeanu,EVZ,Plesu,Ponta,regele Mihai,Romania LiberaChiar eram curios să văd în ce fel au influențat rezultatele alegerilor din 9 decembrie depresia domnului Cărtărescu.  După ultimele editoriale din EVZ, în care vorbea cu exclamații gâtuite de spaimă despre perspectiva apocalipsei naționale, despre România sub   Antonescu și Ponta ca despre o viitoare gubernie rusă, am fost...Blog politic si polemic