Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat „Despre compasiune”. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/compasiune)

 

Andrei Pleșu ne mai uimește și lovește o dată cu criteriile sale.

La Cârcotași îl încântă „žsuspensia” că nu-și poate da seama dacă sunt pro sau anti putere. Deși e limpede pentru orice om cu simțul nuanțelor că respectivii simpatizează, prin abolirea proporțiilor, cu puterea. A înțepa cu aciditatea aceleiași ironii și călăul și victima, a șfichiui cu aceeași nuia și ursul care atacă gospodăria și cățelul din lanț care latră disperat să o apere, nu este, cât s-ar iluziona domnul Pleșu, nici neapartenență politică, nici obiectivitate. Este doar un jenant tertip de a induce această impresie. De altfel, pe baza aceluiași tip de raționament, și domnia sa se consideră obiectiv și neangajat politic, deși o societate întreagă îl percepe altfel.

Există consecvență în judecățile de valoare ale lui AP. Asta nu înseamnă însă nici rigoare nici exemplaritate. Înseamnă doar un EU hipervitaminizat, cu apucături demiurgice, ce-și permite  a transforma în axiomă orice capriciu de gândire pe care nu îl poate demonstra cu armele logicii în vigoare. Când îți exemplifici gusturile și preferințele prin personaje ca Sever Voinescu ori Teodor Baconschi, ambii consacrați în inginerii  paranormale cu voturi iar cel din urmă, hic et nunc, și în exilarea diplomatică a României la periferia Europei respectabile, nu poți pretinde ascultare și prezumția de bunăcredință.

Prin textul propus, AP nu pledează pentru compasiune ca fluid întremător între oameni, în general. Compasiunea domniei sale s-a activat și metamorfozat într-un editorial (nu lipsit de zvâcniri politice în linia consacrată) doar pentru că domnul Huidu este mai cuviincios, își vede de treabă și nu înjură puterea. Evident că dacă prin aceleași momente grele ar trece Mircea Badea sau oricare dintre ziariștii care „žse dau” la putere „žgrosolan și ineficient”, compasiunea domnului Pleșu nu ar fi trezită din somn ca pretext de pledoarii partizane.

Domnul Pleșu, instalat într-o burgheză comoditate, prețuiește mai mult valorile inerțiale, care să nu ceară ridicarea din fotoliu. Liniște, bună cuviință, compasiune, iată uleiurile cu care încearcă să anestezieze o societate devenind pe zi ce trece mai insurecțională. Ce dacă, în dosul termopanelor cu care iși protejează timpanele, în dosul draperiilor cu care își menajează privirea de realitate, poporul său a dat-o în parkinson. De vină este chiar el, poporul, care tremură spasmodic nu de foame, durere și exasperare ci de ură, resentimente și agresivitate.

Suntem o societate suferind de „žopacitate cronică la compasiune”. Vrem să ne salvăm prin schimbarea fără milă a guvernanților care ne-au călcat cu gipurile lor, ceea ce, ne mustră Andrei Pleșu, denotă o „žincapacitate vicioasă” de a ne îndura de șoferii ucigași.

Români, dacă tot ați ajuns muribunzi, muriți dracului odată! Și lăsați-i să trăiască liniștiți pe conducătorii patriei voastre iubite. Ei sunt robuști, au averi la care fiecare am contribuit, de ce vreți să șubreziți și singurul lucru durabil edificat de martira noastră generație. Eu, Andrei Pleșu, vă implor: nu mă mai neliniștiți cu boala voastră sinistră. Lăsați-mă să scriu cu serenitate cronica acestor vremi convulsive.

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceandrei plesu,Baconschi,Carcotasii,despre compasiune,Dilema Veche,Huidu,Mircea Badea,Voinescu(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat 'Despre compasiune'. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/compasiune)   Andrei Pleșu ne mai uimește și lovește o dată cu criteriile sale. La Cârcotași îl încântă 'žsuspensia' că nu-și poate da seama dacă sunt pro sau anti putere....Blog politic si polemic