Ce mi-e baba Rada ce mi-e Rada baba
(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeți prin a citi postarea: „În dialog cu diaspora„)
(de la Excelsior către CdSG)
Draga conte, se pare ca lipsa de timp ne „omoara” pe amandoi si e bine sa fie asa „“ e bine sa-ti fie spiritul activ „“ deci ma limitez si eu doar la doua scurte remarci la punctarile tale.
1. Parerea mea este ca de fapt e doar chestie de perceptie. Nu efectul in sine ci perceptia numarului de voturi ca factor decisiv. Reiterez ideea ca daca rezultatul votului diasporei ar fi fost anuntat printre primele sau in „pluton” efectul ar fi trecut neobservat. Totusi aceasta remarca este mai putin importanta si cu asta trec la punctul doi.
2. Am realizat, legat de punctul doi, ca plecam de la premise diferite. Premisa, in cazul tau, este ca in tara avem de-a face cu mai multe entitati politice „“ distincte ca orientare si platforma „“ care se distribuie intre putere si opozitie.
Premisa mea este ca discutam de o singura hidra cu mai multe capete. Nu stiu exact care a fost, sau este, parerea diasporei Europa (Basescu a facut o baie de multime in Spania) dar aici cel putin, ideea generala este conforma cu vechea zicala „ce mi-e baba Rada ce mi-e Rada baba”, deci nu se pune problema ca Basescu are sustinere mai mare. Va trebui sa ma opresc aici, dar iti supun si eu atentiei o postare facuta de mine cu destul de mult timp in urma, care va defini mai exact premisa mea de pornire si care defineste destul de exact parerea generala a multora (nu ma hazardez sa zic majoritatii pentru ca nu am date sa sutin ideea) de peste ocean.
Deci redau postarea si oricand timpul iti va permite, mi-ar face placere sa-ti cunosc opinia”¦
Varza din politica romaneasca „“ ministudiu despre partide
Daca cineva incearca sa descalceasca ceea ce se numeste esichierul politic romanesc, poate ajunge in cel mai fericit caz, la o cumplita durere de cap, din cauza multiplelor ramificatii, derivatii, aripi frante, aripi rupte, dezlipiri, reorganizari, reunificari, redefiniri etc. de partide, partidulete, miscari, grupari, aliante, uniuni samd..
Totusi daca esti destul de rabdator si te-ai inarmat cu o doza masiva de analgezice, ajungi la o concluzie suparatoare. La ora actuala, tot ce conteaza in politica, sub o forma sau alta, este urmas al gloriosului PCR. Cu doua exceptii, PNL si PNTCD.
Dintre astea doua, PNL, desi este urmasul unui partid istoric (sau cel putin asa se pretinde) a ajuns o prostituata politica, gata sa se culce, pentru o friptura, cu oricine o fi, oriunde. Impreuna cu PC si UDMR alcatuiesc bordelul politic romanesc. Chiar, cele trei formatiuni, ar putea forma o alianta cu sediul in Crucea de Piatra si ca semn electoral, felinarul rosu si lista de preturi.
A doua exceptie, PNTCD, tot urmasul unui partid istoric, a cam disparut, din pacate, de pe scena politica, parte din vina lor, parte din vina romanilor, care nu au realizat provocarile puse la cale de vajnicii urmasi ai comunistilor. Partidul s-a bucurat de prezenta unor personalitati puternice, dar odata cu disparitia lor, formatiunea nu s-a mai putut mentine.
Dar sa revenim. Avem doua categorii de partide: cu si fara reprezentare in Parlament.
Din prima categorie fac parte: PSD, PD-L, PNL, UDMR, PC.
Din a doua: PNTCD, PNG-CDE, PNDC, AP, UCM, PIN, PR, MC, UPSC, PV, PNG-CD, PRM, PFC, nPCR.
A inceput sa va doara capul?..inca nu?”¦ mergem mai departe.
La inceput, singura formatiune, care nici macar nu era politica, mai draga (vorba Iliescului), a fost FSN. Iar FSN-ul, sa fie clar, colcaia de „fosti”, ceva de speriat ( e drept ca incercau sa para cu fata umana). De fapt cam toti din FSN erau valul doi, sau trei, sau patru, din PCR+Securitate+Militie. Cei cativa care nu erau si au ajuns acolo in valtoarea „Revolutiei”, au disparut destul de rapid. La scurt timp FSN a devenit formatiune politica, inscrisa in alegeri. Deci FSN este gloriosul urmas al PCR, cu fata uman iliesciana.
Din FSN, a derivat FDSN care s-a transformat in mixtura PDSR+PSDR+PUR si care in final a ajuns sa fie PSD.
Tot din FSN a derivat PD, care impreuna cu aripa franta PLD din PNL, s-a transformat cu timpul in PD-L.
PC (apropos, asta nu am inteles niciodata de ce se numeste Partidul Conservator „“ oare ce conserva?”¦ poate muraturi, ca altceva”¦) fost PUR in coalitie cu PSD si apoi cu Alianta DA, a fost intemeiat si condus de un comunist/colaborationist notoriu, asa ca nu e nici un dubiu ce culoare si ideologie are.
UDMR nu s-ar putea spune ca a derivat din FSN, dar astia pentru dreptul de-a spune buna ziua in maghiara si din dorinta de-a vedea rosu-alb-verde, in loc de rosu-galben-albastru pe cladirile din secuime, sunt gata sa se dea cu oricine (de fapt asta vor oamenii de rand „“ Frunda vrea sa aiba dreptul sa-si ascunda averile).
De PNL am discutat deja.
Concluzia: din cinci partide cu reprezentare in Parlament, trei din ele (trecand prin toate derivatiile si schimbarile acronimice, de rigoare) sunt derivate din PCR, iar celelalte doua, danseaza pe la toate mesele (lap dance, pentru cine e familiarizat cu termenul).
Nu stiu daca e cazul sa intram in analiza partidelor fara reprezentare in Parlament, dar daca am face-o am ajunge cam la aceeasi concluzie. Multe litere, denumiri pompoase, platforme zero sau copiate de la alea mai mari. Gruparile astea marunte de fapt reprezinta sosul din salata, sunt pentru culoare si aroma, dar n-au valoare nutritiva.
Daca mai intram si in migratiile dintre partide, de-abia atunci incepe cu adevarat durerea de cap si iti dai seama ca, de fapt, sunt migratii intre derivatii ale gruparii initiale. Ca si cum dupa ce, din biserica catolica, s-au desprins toate religiile protestante, a inceput circul; de la catolici se muta unii la evanghelisti, cativa de la evanghelisti se muta la baptisti, care dau cinci la luterani, pentru doi anglicani, de unde altii se intorc la catolici si uite asa intr-un carusel fara sfarsit, ca sa-ti dai seama, in final, ca religia este aceeasi, dar interesele difera de la „credincios” la „credincios”. Evident ca, la noi in politica, fiecare pretinde, dupa ce se muta, ca el a ramas acelasi individ, dar partidul e ala care s-a schimbat si-si da seama acum ca el, de fapt, se potriveste altui partid, de unde va pleca in viitor din aceleasi „motive”. Dar partidele nu s-au schimbat, sunt aceleasi adunaturi fara nici o ideologie clara, sau program viabil si nici indivizii nu s-au schimbat, sunt aceeasi tipi gaunosi, unsurosi, care-si urmaresc doar interesul personal, de moment.
Toata varza asta este o perpetua transhumanta intre „partide”.
Si vin iarasi si va intreb: „eu cu cine votez?””¦ cu PCR sau cu prostituatele?
Comentarii prin Facebook:
Ceea ce spune Excelsior seamna cu teoria „raului cel mai mic” pe care am întîlnit-o pentru prima data la Andrei Plesu. Plus o doza homeopatica de confuzie politica, suficienta pentru a deschide apetitul pentru partidul strident. Felinarul rosu e acceptat, dar nu la poarta ci în budoar. Putina decenta atîrnata de piept nu strica.
Eu propun o alta viziune, una a viitorului, a partidului capabil sa faca, nu sa justifice. Iar ceea ce ar trebui sa faca – si asta nu înseamna „de stînga” sau ” de dreapta” – e sa formeze si consolideze clasa mijlocie, educata si responsabila.
Crezi ca suntem copti pentru o astfel de viziune? Parca s-a incercat ceva in perioada Tariceanu, chiar parea sa functioneze, dupa care au venit buldozerele incompetentei, lacomiei si lipsei de scrupule si ne-am intors in paleolitic.
draga Excelsior,mai bine nu se putea face o analiza a ceea ce se vrea o viata politica romaneasca.toti cunoastem,dar nimeni nu a reusit sa contabilizeze inceputurile politicii noastre,cum ai facut tu.
felicitari!