Scorul acestui articol
[Total: 18 voturi. Media: 3.8]

Un titlu “tipic românesc” – veţi zice! O altă definiţie a resemnării, după modelul “Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate…”!

Să nu exagerăm, totuşi, cu reacţiile învolburate! Această candidatură, indiferent de rezultat, nu va influenţa în niciun fel viaţa de zi cu zi a românului statistic. Sigur, ea a iscat o oarecare rumoare printre politicieni şi analişti pentru că le hrăneşte simpatiile sau antipatiile. Poate fi folosită şi de optimişti şi de pesimişti. Şi de suveranişti şi de globalişti. Dar pe fond, pentru veşnic invocatul şi ignoratul popor, e la fel de apă chioară precum alegerea Laurei Kovesi la şefia Parchetului European.

Domnul Iohannis nu mai e de mult o persoană populară în România. Aşa că aceia care îl vor pedepsit pentru defectele sale vor jubila şi se vor simţi răzbunaţi dacă o dă în bară cu candidatura la şefia NATO. Iar dacă reuşeşte şi devine Secretar General al NATO tot vor avea o satisfacţie, şi anume că au scăpat de el de-aici, unde mai mult încurca decât ajuta.

Şi ceilalţi, care nu mai contenesc să ne anunţe pe toate canalele şi în toate felurile cât de bucuroşi ar fi ei şi cât de bine ar fi pentru ţară dacă domnul Iohannis ar primi această demnitate, se vor bucura şi dacă DA şi dacă NU. Dacă DA pentru că li se împlineşte dorinţa patriotică iar dacă NU pentru că “important este să participi”.

Referitor la şanse, un lucru mi se pare cert: SUA va decide!

S-a tot afirmat că SUA şi alte ţări puternice din Europa occidentală şi-au anunţat deja susţinerea pentru Mark Rutte. Dar la momentul respectiv Rutte candida singur, nu se înscrisese în cursă, oficial, şi vreun alt competitor. În acest context  anunţul lui Klaus Iohannis poate indica o schimbare a opţiunilor americane anterior declarate.

Eu nu cred că preşedintele Iohannis s-a hazardat să-şi declare, de capul lui, intenţia de a candida. Sunt convins că a făcut acest gest încurajat (dacă nu chiar împins) de angajamente şi promisiuni venite de la cabinetele care contează.

Mi se pare exclus ca prudentul şi necomunicativul Klaus Iohannis să nu fi cerut (şi obţinut) anterior anunţului său oficial un accept al SUA pentru această declaraţie.

Ipoteza pe care o avansez este că în urma unor negocieri coordonate de la Washington varianta cu Mark Rutte sau a căzut sau a trecut pe plan secund şi, în aceste condiţii, nevoia anunţării unui al doilea candidat a devenit imperioasă.

Pronostichez că, în momentul de faţă, Klaus Iohannis este favoritul în cursa pentru fotoliul de Secretar General NATO. Şi am convingerea că i s-a promis şi o soluţie de rezervă în cazul în care va fi ales, totuşi, Mark Rutte. Poate postul actual al lui Mircea Geoană, poate altceva echivalent.

Şi pentru că tot a venit vorba despre Mircea Geoană, un favorit istoric al americanilor la preşedinţia României care nu poate rămâne ”fără coledzi”,  nu exclud posibilitatea unei înţelegeri între SUA şi partea română ca în schimbul funcţiei de Secretar General al NATO oferită lui Klaus Iohannis americanii să primească garanţii ca Mircea Geoană va fi susţinut de alianţa PSD – PNL pentru a deveni viitorul preşedinte al României.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/03/Iohannis-NATO.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/03/Iohannis-NATO-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeIohannis candidatura NATO,Mark Rutte,Mircea Geoana presedinteUn titlu “tipic românesc” - veţi zice! O altă definiţie a resemnării, după modelul “Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate…”! Să nu exagerăm, totuşi, cu reacţiile învolburate! Această candidatură, indiferent de rezultat, nu va influenţa în niciun fel viaţa de zi cu zi a românului statistic....Blog politic si polemic