Bravada poltronilor
(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat „Liberalii ca aperitiv”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-liberalii-ca-aperitiv-940912.html)
Mircea Mihăieș este, cum ar zice francezii, un „costaud”. Cu sacoul XXL veșnic desfăcut peste burtă și pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la mijloc și cu obrazul neras, cu o privire șireată și mereu la pândă, pare croit pentru a triumfa la castinguri vizând parodii de bodyguarzi de interlopi.
Marcat de aparențele fizicului său, s-a trezit diformat și pe dinăuntru, ajungând să se poarte și să scrie ca un agitat și gângav mardeiaș de cartier. Mizează totul pe intimidarea adversarului, pe faptul că acesta fie nu-i va răspunde fie nu va putea distinge prin haine și aparențe natura spongioasă a mușchilor și caracterului său.
Pozând în intelectual intransigent, cu principii și judecăți de valoare obiective, MM nu înțelege că, prin fiecare editorial scris din această falsă ipostază, mai adaugă un solz realului său portret reptilian.
Să persiști în a molfăi, până când clăbucii de la gură ți se preling pe piepți, aceleași atac/uri inepte asupra lui Antonescu, lui Ponta, mogulilor, când pământul țării se surpă sub fiecare nou pas al netrebnicilor guvernanți ai zilei, este, mai presus de orice, o formă de severă captivitate. Arată că ceea ce părea a fi doar o lesă, cu, totuși, câteva grade de libertate, este, de fapt, un lanț rigid, priponit de stâlpul cotețului numit ICR, cu unica permisiune de a te învârti în jurul lui până îți pierzi echilibrul, pe o circumferință îngustă și tăioasă ca o trașee de ultimă apărare.
Cât de terifiat de propria precaritate trebuie să fii pentru a accepta să plătești cu valuta forte a respectului de sine o demnitate efemeră, ce ți-a fost oferită pentru lătratul gros de dulău și nicidecum pentru talente sau merite înnobilante?
Acum, când exponenții luminați ai găștii, pe lângă care s-a aciuat în speranța unui transfer de notorietate și perenitate de la ei către el, s-au trezit în fine la realitate, unii criticând (Pleșu, Cărtărescu), alții tăcând (Liiceanu, Patapievici), Mircea Mihăieș se vede lăsat în offside: la extremitatea cultă a fizicului său rubicond buze țuguiate spre deplina aspirare a harurilor cotroceniste, la extremitatea obscenă tunuri de biogaz vizând asfixieri în tabăra opusă. Ce mai, o caricatură de T uman abia ținându-se pe picioare, străbătută de un tot mai turbulent și toxic flux sulfuros.
Până la urmă e treaba fiecăruia cum iși gestionează spaimele. Mie, tot ce-mi inspiră agresivitatea lui Mircea Mihăieș din articolul de azi și din publicistica sa din ultimii ani, este o janică bravadă de poltron. Un strident guițat înaintea ignatului.
https://www.conteledesaintgermain.ro/bravada-poltronilor/08-08-2011Editorialecartarescu,intelectualii lui Basescu,Liiceanu,Mircea Mihaies,Patapievici,Plesu,Senatul EVZ(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat 'Liberalii ca aperitiv', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-liberalii-ca-aperitiv-940912.html) Mircea Mihăieș este, cum ar zice francezii, un 'costaud'. Cu sacoul XXL veșnic desfăcut peste burtă și pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Mihaies nu merita comentariile noastre. Nivelul articolului este unul de propagandist mediocru. Ceea ce merita insa comentat este faptul ca este MEMBRU IN ICR. Acest ultim aspect merita subliniat: cine a ajuns sa reprezinte cultura romana in lume! Mihaies si Patapievici, stiti dvs, tipul cu poporul roman patibular. Tot timpul se deplange degradarea culturii romane, se deplange lipsa de interes a romanilor fata de „valorile” lor. Care valori? Oare exista oferta pentru apetitul real al romanilor? Se ofera de ceea ce lumea are nevoie ? Hotarat lucru, nu. Nu cu Patapievici, cu Mihaiesi, nu cu textele moraliste la maestrului Plesu. Aseara am fost la Humanitas, si schimband o vorba ca vanzator am ramas socat: una din cele mai vandute carti este ” Romania si Europa- acumularea decalajelor economice” a profesorului Bogdan Murgescu. O carte despre istorie si economie, plina de date statistice, in colectia Historia, coordonata de Mihai-Razvan Ungureanu. CSG il numeste pe Maestrul Plesu „mesterul vorbelor, neintrecut”. Foarte corect, insa deplangem cu totii lipsa de substanta din scrierile lui. In trecut era substanta. Acum avem, vai, un architectul-constructor a degenarat in decorator. Este ca si cum Marcel Iures si Maia Morgenstern are face reclama la exploatarea cu cianuri a Rosiei Montane.
Dragilor, tabloidele sunt atat cat sunt si in alte parti. Lipseste insa o felie groasa de eruditi si porfesori reali, profunzi si fecunzi, nu niste glorii trecute combinate cu mediocritati agresive si arondate politic. Peste tot sunt propagandisti, insa sunt si formatori reali de opinie, intelectuali publici. Flerul de business man inegalabil al lui Patriciu (ce e al lui e alui!) e fara gres „“ lipseste quality media, intr-adevar! Insa ce pune pe piata e sfrtodoctulemidoctul Cartianu, cam subtire productia de „bunuri spirituale”.
Da, individul Mihaies nu merita timpul nostru. Insa Mihaies, Patapievici, Tismaneanu, Baconski sunt simbolurile sub mediocritatii Romaniei actuale, mai précis a Romaniei formale actuale. Sunt simbolurile trecerii in viata politica de la politruc la manelist. Aleerea la externe a lui Baconski, eroul din jacuzzi, aspiratorul de voturi din Paris, in locul eorului Romaniei moderne Bogdan Aurescu spune multe. Sunt inca multi Auresti in organele statului. Si multi, foarte multi care vor sa inteleaga de ce Romaia e ramasa in urma. La un moment dat, vor face un pas in fata, si Romania va arata altfel.
Am citit cartile unui fost ofiter GRU fugar, Vladimir Suvorov (mai précis rezun), despre perioada stalinista. Omul e undeva intre istoric, pamfletar si scriitor. Insa reproseaza pe fata noilor autoritati ruse (anii 1992-2000) faptul ca ascund istoria. Rechizitoriu e dur: cei care tainuiesc o crima sunt complici. In istoria URSS sunt multe crime, istoricii care le tainuiesc in loc sa le demaste sunt complici, pregatesc terenul pentru noi crime. Imi vine in minte Institutul pentru studiul crimelor comunismului si domnul Tismaneanu. S-a pus batista pe tambal, nu iese nimic, decat dosare pentru adversarii puterii. In timpul asta nostalgicii zburda, istoria nu se cunoaste, greselile se repeat „¦ Crainiceanu si Frumusanu au fost ucisi in 1991, unde sunt criminalii? Unde sunt cei care au ucis in Piata Universitatii, la revolutie si mineriade ? Iliescu e un batran pe jumatate senil, dar presedintele care a promis ADEVARUL? De ce tace, de ce nu mai zice nimc? Acum ne jucam de-a uite criza, nu e criza, dar unde e istoria noastra recenta?