Băsescu, un președinte veșnic.
În urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând:
„Povestea cu „intelectualii lui Băsescu” e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de „legendă” perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiași intelectuali și-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm”.
Prin articolul său de astăzi, domnul Vasilescu mă ajută să-i dau replica.
Este adevărat: cu puțină acribie vom putea descoperi texte semnate de „intelectualii lui Băsescu” conținând accente critice sau chiar suspine de dezamăgire vizându-l pe Traian Băsescu. Cum este și acesta în subsolul căruia comentăm. Nimeni nu a negat. Când ridicăm însă privirea de pe izolatele cartonașe colorate cu iz reprobator și privim ansamblul puzzle-ului creat de publicistica ultimilor ani a respectivilor intelectuali, imaginea ne înfățișează o opoziție zugrăvită în sepia rece, respingătoare, cu unghiuri ascuțite, de un cubism amenințător și, prin contrast, o putere convențional-benignă, Â prelingându-se curbiliniu, fără geniu dar și fără contorsionări , din indulgente pasteluri. defensivă și pe alocuri imperfectă, dar oricând de preferat colțuroasei opoziției terifiante.
Da, indubitabil, în acest articol Mircea Vasilescu îl critică pe Traian Băsescu. Dar vă rog să remarcați: cu câtă felinitate (de la „felină”, nu de la „Fellini”) o face.
Președintele păcătuiește prin a se transforma din „jucător” în „comentator”, observă vituperant dl. Vasilescu, dând dovadă de mare, mare temeritate. Într-adevăr, e infamant rău de tot să fii comentator (precum Cristian Å¢opescu, d”™un igzamplu”™).
Autorul se face grațios a nu observa că, de pildă, Președintele, distribuit de Constituție în rolul de arbitru, ține morțiș, și adrenalina îl ajută să și reușească, să fie și arbitru și jucător simultan. Ceea ce e mult, mult mai infracțional decât a aluneca din postura de jucător in cea de comentator. Dar, mucles!
Mai departe: Președintele nu spune minciuni cu nemiluita, de ne-a zăpăcit de tot cu ce e normal și anormal într-o țară europeană. Â Președintele spune „banalități și clișee”. Bravos maestre! „Pozitive și negative”!. Aoleu, să nu ți se tragă!
Înțelegeți? Pricepeți, dragi români ce nu v-ati adormit de tot creierii prin cârciumile pășuniste? „Intelectualii lui Băsescu” îl critică aspru pe Băsescu. Nici vorbă să fie ai lui. Ei sunt ai dreptății și obiectivității! Ei sunt ai voștri și vă vor binele.
Ascultați la ei: Băsescu nu e perfect! Vă mai minte, vă mai arde la buzunar dar, luați seamă și apreciați: câte greșeli ar face, Băse e mai bun, infinit mai bun, decât Antonescu ori Ponta. Greșelile sunt omenești iar el, pe ale lui, le asumă și vi le dedică: la comite de dragul vostru, de dragul dreptății, pentru voi, pentru români. El e singurul care se luptă cu comuniștii autohtoni însetati după restaurație, el e singurul care ține piept mogulilor al căror ideal transmis de la Moscova este să vă idiotizeze; în sinteză, el e singurul  gata să-și dea viața pentru voi. Viața spirituală, evident, pentru că cea sexuală,deja, nu-i mai aparține. A fost concesionată. Un erou național nu mai are viață sexuală. De-asta-și și inventează amante, ca să nu se vadă.
Astfel îl critică intelectualii lui Băsescu pe Băsescu: cu suprema grijă de a-l perpetua.
Băsescu, un președinte adjectiv!. Da, dar un adjectiv determinat de un complement circumstanțial de timp:”veșnic”. Băsescu, un președinte veșnic.
https://www.conteledesaintgermain.ro/basescu-un-presedinte-vesnic/20-04-2011EditorialeAdevarul,Basescu,critica puterii,Dilema Veche,intelectualii lui Basescu,Mircea Vasilescu,presedinte adjectivÎn urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând: 'Povestea cu 'intelectualii lui Băsescu' e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de 'legendă' perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Criticile intelectualilor de azi imi aimntesc de (auto)criticile din vremea lui Ceausescu. Indiferent cat de acide sau chiar vituperante, tinteau doar PERSOANE si erau inchinate unor eterne conspirantii de marginea santului. Niciodata despre sistem, sau despre actiuni concrete, afara de inlaturarea lui X sau Y.
Nu e vorba aici doar de situatia punctuala Traian Basescu, (destul de grava in sine) ci de dirijarea destinului national. In afara de jos comunismul nu apare nimic afirmativ (si asta e un regres – in Piata Univesitatii s-a pus egal intre svastica si secera si ciocan; acum, convenabil, uitam de svastica!) … Singurul lucru ce deduc din luarile de pozitie publice este anticomunismul, si foamea de tatuc. La intelectuali! O fi destul ? Care e diferenta intre zidar si architect ?
Singurul care incearca sa explice ceva si proiecteze in viitor mi se pare Lucian Boia. Anexez un clip „“ va rog sa il vedeti, si sa il puneti alaturi de opera intelectualilor contemporani. O sa vedeti, dincolo de orice ideologie, care din ei au depasit anumite bariere intelectuale si care nu.
http://vimeo.com/2030361
@Conte, nu poti face ceva sa-mi pot da autoplusuri?! Vad ca, de cand mi-am deconspirat 50% din etnie – cea „buna”, parerea mea! – ca ceilalti 50% sunt… vai de capu’ lor – numai de minusuri am parte! 😥 …. 😆
Eu cred ca ‘telectualii astia il vad pe Base Voda ca pe propria lor Galathee… Ceea ce si cam este zupremu’ asta al lor… Cum ar putea acesti Pygmalioni sa vada defectele genetice si de fabricatie din… marmura progeniturii lor personale?! Ce daca aceasta Galathee, stramba si ciufuta, mai este si agramata, inculta, mincinoasa, hoata, trisoare, delatoare, canibala si… degraba varsatoare de sange nevinovat?! Pentru Pygmalion, aceste „imperfectiuni” o fac pe… susnumita capodopera sa para si mai umana, nu un simplu rebut de banda… Cum ar putea un creator sa-si renege creatia?! Doar a vandut-o pe un pret bun si a programat-o sa-si devore doar rivalii, nu si creatoru’… 😀
Bine spus si te cred pe cuvant, Conte, desi nu am vazut (inca) articolul domnului Vasilescu. Asa sunt toti, nu pot altfel. Numai cu gramatica de la sfarsit m-ai buimacit. 🙂
@Corina
…apropos de gramatica de la sfarsit, probabil Contele face o trimitere la filmul „Politist, adjectiv”
@excelsior
Asta am inteles, dar partile de vorbire (cum e adjectivul) sunt una, partile de propozitie (cum e complementul) alta. Nu cred ca se amesteca analiza morfologica si cea sintactica. Pastrand conventia, ar trebui sa vorbim de adverb ca determinand un adjectiv. In fine, zilele gimnaziului sunt hat departe si de mine, sa nu ma fortez prea tare. : ))
Conte, chapeau! Imi placusi ca-n zilele matale cele mai bune!