Băsescu, americanii È™i È™tirile pe surse
Imensei aÈ™teptări populare ca Traian Băsescu să ajungă până la urmă după gratii, pentru multele È™i elaboratele lui nelegiuiri, i se contrapune tot mai insistent opinia că această aÈ™teptare va fi zadarnică deoarece fostul preÈ™edinte s-ar afla sub protecția americanilor și, în consecință, va fi ocolit cu dibăcie de brațul necrutator al justiției.
Iar această opinie, alimentată pe surse, nu vine doar din partea unor urechiÈ™ti în ale informării sau specialiști în ale dezinformării ci, adeseori, este emisă de persoane bine conectate, ale căror „žprevestiri” (unele considerate petarde de abătut atenția în momentul lansării) s-au confirmat destul de frecvent.
Când, la comentarea acestei ipoteze, Emil Hurezeanu grăieÈ™te doar mimic, ridicând sugestiv din sprâncene È™i arborând zâmbetul său enigmatic, de mafaldă precoce, când Ilie Șerbănescu afirmă răspicat că decizia, în această speță, nu va aparține nicidecum justiției române ci exclusiv patronilor nord-atlantici, când Niels Schnecker ne comunică, fără vreo umbră de dubiu, că Băsescu a bătut deja palma cu protectorii lui de peste ocean È™i de-asta a revenit la susținerea zgomotoasă a Liviei Stanciu, sfătuind-o È™i pe Elena Udrea să o lase mai moale cu dezvăluirile, nu poți să nu iei ipoteza in serios.
Și totuÈ™i…
Dacă această protecție ocultă ar fi fost convenită cu adevărat, m-aÈ™ întreba, în primul rând, cum s-o fi ordonat practic punerea ei în aplicare?
Chiar poate ataÈ™atul comercial al SUA să-l cheme pe preÈ™edintele Iohannis È™i să-i spună: „žvă cerem, domnule preÈ™edinte, să nu vă atingeți de Traian Băsescu”? Mi se pare greu de crezut.
Dar, dacă americanii i-au pus această condiție lui Klaus Iohannis înainte de alegeri, ca preț pentru susținerea lor la câștigarea Cotrocenilor, È™i Klaus Iohannis a acceptat-o? E o variantă ceva mai verosimilă decât prima, însă tot s-ar ridica niÈ™te semne de întrebare la care răspunsul nu pare deloc evident:
– Dacă înțelegerea ar fi fost făcută astfel,
o de ce Traian Băsescu ar insista în prezent să-l critice pe Iohannis, È™tiind că acesta reprezintă garanția lui de libertate?
o de ce Traian Băsescu a sărit repetat la grumajii americanilor, după terminarea mandatului său (cel mai dur atac fiind cel cu guantanamizarea României)?
– Sub ce formă ar cere Klaus Iohannis instituțiilor de forță implicate în actul de justiție să ducă la îndeplinire această misiune, sever compromițătoare pentru el? S-ar expune într-atât încât printr-un ordin direct să se ofere pe tavă unor profesioniÈ™ti ai È™antajului È™i să rămână definitiv la mâna lor într-o formă flagrantă de încălcare a Constituției?
O să mi se spună că instituțiile de forță la care am făcut referire mai sus sunt deja, toate, de pe vremea lui Traian Băsescu, sub control american. Prin urmare rolul lui Iohannis în presupusa înțelegere cu Washingtonul nu ar fi fost să ordone el acestor instituții protejarea lui Băsescu ci doar să nu le incomodeze, să nu se bage peste ele. Să le lase să acționeze cum È™tiu mai bine, căci sunt instruite perfect asupra a ce au de făcut.
Dar, dacă tindem să ne apropiem cu oarecare încredere de acest al doilea scenariu, eu zic că este necesar să privim și la acțiunile recente ale trinomului SRI „“ DNA „“ ÎCCJ și să ne întrebăm cu scepticismul lucidității: chiar par ele a fi îndreptate spre protejarea lui Traian Băsescu? Denunțurile smulse de la CocoÈ™, Florică, Gheorghe Ștefan, arestările lui Bica, Horia Georgescu, Elena Udrea, stenogramele din dosare, furnizate presei, cu dovezi fără echivoc de implicare a fostului preÈ™edinte, sunt de natură să ajute sau fac, practic, imposibilă o eventuală „žalbire” a lui Traian Băsescu de către tripleta Coldea, Kovesi, Stanciu? Întrebarea este retorică, răspunsul mi se pare evident.
Ar mai fi un aspect deloc neglijabil: trezirea la viață a procurorului general Tiberiu Nițu È™i, prin el, a procurorilor de la Parchetul General. AceÈ™tia, în ultimele săptămâni, i-au deschis pe bandă rulantă dosare penale lui Traian Băsescu, chiar peste aÈ™teptările celor mai înverÈ™unați contestatari ai fostului preÈ™edinte. Să fie râvna lor profesională parte dintr-un scenariu machiavelic, de protejare a lui Traian Băsescu, ordonat de americani? Greu de crezut.
Și atunci cât este adevăr È™i cât invenție fatalistă (ori interesată) a unora, în povestea asta cu americanii care il vor scăpat pe Traian Băsescu de puÈ™cărie?
Eu cred că adevărul este sensibil altul. Traian Băsescu, fidel principiilor sale de-o viață privind rolul È™i valoarea È™antajului în atingerea obiectivelor propuse, a strâns de-a lungul parteneriatului său strategic cu SUA suficiente dovezi compromițătoare despre americani cu care să-i țină pe aceÈ™tia, prudenți È™i cointeresați, alături de el sau, măcar, nu împotriva lui.
Pe de altă parte sunt sigur că Traian Băsescu are plantate cârtițe sârguincioase în toate instituțiile cheie ale statului despre care vorbim, care-l informează asupra oricăror acțiuni ostile care se pun la cale în legătură cu el.
Declarațiile publice ale lui Traian Băsescu nu sunt altceva decât reacții la ce află, prin intermediul acestor cârtițe, din interiorul respectivelor instituții. Află că Parchetul General îi pregăteÈ™te redeschiderea unor dosare penale? Îl atacă pe Tiberiu Nițu că a ucis demonstranți la revoluție. Află că americanii, în loc să-l protejeze hotărât, s-au culcat pe-o ureche È™i l-au lăsat pe Coldea s-o trasforme pe Elena Udrea în sacul lui de box? Lansează sintagma „žguantanamizarea României”. Află că, după explodarea în presă a cazului Rarinca, doamna Livia Stanciu este în dificultate, fiind presată din toate părțile să demisioneze? Îi sare în ajutor, gândindu-se, evident, la recunoÈ™tință È™i reciprocitate. Simte împresurarea procurorilor tot mai sufocantă? Lansează pe net un decalog cu abuzurile acestora.
Atacul cu guantanamizarea a fost, în opinia mea, un avertisment dat partenerilor strategici că dacă îl lasă din brațe el tot va rămâne agățat de ei È™i se vor prăbuÈ™i împreună. Iar americanii, politicieni versați, trebuie să se gândească acum de două ori înainte de a se poziționa față de acest panicat, în stare de orice ca să-È™i salveze pielea.
Personal, nu-l văd pe Klaus Iohannis manevrând mefistofelic, la comandă americană, pârghii de protejare a lui Traian Băsescu de verdicte severe ale justiției. Și nici pe americani nu-i văd cerându-i neamțului, direct, astfel de servicii. Influența lor se exercită (dacă se exercită) prin intermediul înfrățitelor servicii secrete americane È™i româneÈ™ti, ale căror îndeletniciri conform fiÈ™ei postului se potrivesc de minune caracterului subteran al unor astfel de mașinațiuni.
Nu cred că americanii au decis să-l scape pe Traian Băsescu de rigorile unei justiții pe care o doresc, totuși, din interese strict egoist – geopolitice, puternică și credibilă. Ar fi încă o măsură care ar scandaliza poporul român după minciuna descalificantă a lui Philip Gordon, din 2012, despre cele 1.5 milioane de voturi fraudate, chipurile, la referendum. Nu le-ar folosi la nimic așa ceva.
Pe de altă parte, nu cred nici că americanii privesc indiferenți la evoluția acestui caz: aducerea lui Traian Băsescu în fața justiției. Posibilul È™antaj la adresa lor, cu dezvăluirea unor secrete compromițătoare pe plan internațional, de care Băsescu este capabil, trebuie evitat.
De aceea încătuÈ™area lui Băsescu se mai amână puțin. La intimidare se răspunde cu intimidare. Un om, fie el și diabolicul Traian Băsescu, nu se poate pune cu sistemul format din zeci de mii de cyborgi, aclimatizați mai bine decât oricine cu dogoarea gheenei, cu sulful, cremenea și zmoala topită din peisaj . Are vicii, are sentimente È™i, mai ales, are un instinct de conservare fără egal. Toate acestea trebuie exploatate pentru obținerea capitulării lui fără pagube colaterale.
Ceea ce ni se vinde acum prin mass media, legat de presiunile americanilor ca Traian Băsescu să nu fie băgat la pușcărie, mie mi se pare, mai degrabă, o manipulare întreținută din interiorul țării de unii care au interesul să se creadă că am fi teleghidați din afara frontierelor. Genul acesta de slăbiciune statală poate fi un bun pretext de a se cere ranforsarea peste limite democratice normale a unor structuri, așa zis de protecție, oricum, deja monstruos de dezvoltate.
Dar dacă, totuÈ™i, eu sunt prea optimist È™i salvarea lui Traian Băsescu a fost deja decisă, sau se negociază chiar în aceste clipe în cancelarii arogante?
Atunci, înseamnă că suntem o țară vasală, cu un popor periferic, disprețuit, condus de un preÈ™edinte medieval, înscăunat prin tribut. Iar singura alegere care ni se mai lasă în acest caz este între resemnare și răsculare.
Comentarii prin Facebook:
manipularea opiniei publice e subtire si stravezie, poate cei cu datorii mari la marinar, adica capetele mafiei autohtone vor sa-l scoata basma curata si avanseaza iluzia protectiei americanilor, din cate stiu Obama nu da doi bani pe marinar, dar in spatele lui stau papusarii corporatiilor cu interese meschine pe aici (desi nu prea vad ce mari interese ar avea), iar pozitia geostrategica nu mai face doi bani in epoca asta a armelor ultrasofisticate, ca ex marinarul a fost un pion nu se poate nega, daca pun baza pe speculatii si pe unele indicii ar fi sustinut de toate serviciile secrete importante, de afara desigur, desi importanta lui este acum egala cu zero, asa ca vom vedea daca toate speculatiile astea au vreo valoare, ca unii politicieni prin slugarnicia si nemernicia lor ne-au adus la stadiul de colonie e evident, dar putem iesi din asta daca vrem, ne trebuie o noua clasa politica!
Băsescu n-a fost niciodată capabil de parteneriat și cooperare, doar să le mimeze până la momentul oportun când să-și distrugă „partenerii”. Este omul comenzii și subordonării, fie stăpân fie servitor. Iar cei pe care i-a promovat sunt la fel. Doar că prin vara trecută, dată fiind perioada scurtă până la plecarea lui Băsescu, cu SRI s-a întâmplat ce se întâmplă de obicei când o structură militarizată devine prea puternică și scapă de sub control: șefii ei încep să creadă că sunt conducătorii legitimi ai țării. Coldea e omul cheie azi, și el a cerut și obținut protecția americanilor. Iohannis e creatura lui și pare perfect mulțumit cu rolul de slugă. Iar DNA și ICCJ sunt strict subordonate, nu mișcă în front. La fel și aproape jumătate din Parlament, restul fiind timorați și ezitanți. Iar poporul aplaudă amețit capetele de Moțoc livrate de unii mult mai răi. Așadar n-am obținut victoria și așteptăm pedepsirea lui Băsescu, ci suntem în pragul catastrofei. Republica Securistă, aproape completă, va fi infinit mai coruptă și distrugătoare decât tot ce am văzut până acum. Băsescu nu mai contează, nici pentru americani nici pentru noi.
Nici eu nu-l vad pe Klaus Johannis manevrand mefistofelic….nici macar pentru a apuca de pe farfuria din fata cuiva o felie de sunca la care ar pofti. 🙂 O manevra mefistofelica, de orice natura ar fi ea, solicita totusi activitatea unui numar de neuroni si e destul de limpede ca domnul Johannis nu-i are. Simple as that. 🙂 Cat despre javra ordinara…eh. Nu credeti ca Saddam Hussein sau Hosni Mubarak or fi stiut si ei cate ceva despre activitatile licuricesti prin partea locului? Nu pare sa le fi folosit prea mult. Vi se pare cumva ca individul asta ar fi mai mintos sau mai important pentru americani decat Saddam Hussein? Mie, nici in ruptul capului.
Javrele latra, Mercedesu’, pardon, BMW-ul trece…
Nu prea conteaza cum il vezi dumneata, domnule Intrigat. Eu vaz ca Ioha se simte foarte bine, minus atunci cand trebuie sa cuvante – calatoreste, scrie carti, usw.
Nu-i rău. Primarul È™i-a cumpărat 6 case, câteva retrocedate ilegal unor prieteni, iar PreÈ™edintele publică_cărți scrise de el înÈ™iÈ™i pentru a acoperi prejudecățile unora care l-au citit din prima cât e de… intelijient.
Recs, predicția mea e că România fie va ajunge ca_Coreea de Nord cu liberali ca tine, fie toată mafia securistă va sfârÈ™i ca_ceaÈ™că.
Se simte atat de bine incat incep sa cred ca in Bld. Liviu Librescu s-au jucat scene din Nicolae Filimon: „Ce dai, arhonda, sa te fac domn al Vala…pardon, Presedinte al Romaniei?” Ce-o fi dat oare „Ioha”?
Oh, Conte, dar asta e clar de 10 ani… Nu am mai avut Mihnea Turcitu, ci Traian Banditu, nu mai avem Radu cel Frumos numit de Mahomed al II-lea, acum e Klaus cel Căsos, numit de Obama in Mandatu-al-II-lea.
Altfel, perfect de acord, adaugand ca acum se testează din nou limita de suportabilitate. Pentru cei cu caracter alegerea este intre resemnare si răsculare, pentru ceilalti, alegerea e deja făcută, pozitia ghiocel in fața oricui reprezintă Puterea aleasa de Noile Înalte Porți.