Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție
M-am săturat de laÈ™itatea „žîndreptățita”, de revărsarea publică „žscuzabilă” a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târÈ™ală, de paloarea închipuiților noÈ™tri politicieni rămaÈ™i fără pic de sânge în instalație de îndată ce îÈ™i aud numele citat la DNA.
Mă urmăresc, cu infinită jenă pentru specie dar mai ales pentru neam, imaginile din parlament cu Varujan Vosganian ritualic, È™tergându-È™i ochii înroÈ™iți de îndoieli mistice, cu Dan Șova miruit de o aspirantă la magia albă, strângând ca-n transă mâinile colegilor ce urmau să-i îndese bilele negre ale condamnării în urne ori de Monica Iacob Ritzi folosindu-È™i până È™i copilaÈ™ii în pledoaria, deznădăjduită, întru milostivire.
Toți oamenii aceÈ™tia (È™i mulți alții, ca ei, ce nu mai au loc aici) se considerau, în sinea lor, nevinovați sau mult mai puțin vinovați decât susțineau actele de acuzare. Se considerau victime de conjunctură ale unui instrument politic represiv, dar nu aveau curajul să ridice capul È™i glasul împotriva lui, să-l denunțe. Aleseseră să nu supere monstrul, mizând undeva, în subconÈ™tient, pe clemența acestuia.
Fuseseră, desigur, influențați È™i de colegii lor mai mari în rang, È™efi pe la partide, care, ca într-un dresaj cu papagali ce pronunță cuvinte dar nu È™tiu ce vorbesc, declamau mecanic formule primite pe telefoanele mobile despre independența justiției, despre neamestecul politicienilor în comentarea dosarelor, despre lupta împotriva corupției împiedicată de parlamentarii care nu votează cererile de arest preventiv formulate de procurorii DNA împotriva altor parlamentari. Un întreg limbaj de lemn pe această speță a fost injectat de profesioniÈ™tii dresajului în subconÈ™tientul papagalilor de la BucureÈ™ti aleÈ™i pentru reprezentații. DeÈ™i nu credeau o iotă în valabilitatea formulelor introduse peste rând în repertoriu, È™i Gorghiu È™i Blaga È™i Ponta È™i Oprea le repetau mantric ca să dea bine, să vadă ambasadorii străini È™i funcționarii de la Bruxelles însărcinați cu MCV-ul că politicianul român prinde repede, că nu trebuie să-i spui de două ori cum bate vântul ca să-È™i aÈ™eze pălăria, È™mechereÈ™te, pe sprânceana potrivită.
Efectele, pe care eu (dar nu numai eu) le-am prevăzut până la detaliu de funcții È™i nume proprii, au demonstrat la virgulă că monstru-i monstru, oricât dres am întinde È™i umanism capitalist am risipi pentru deghizarea lui în salvatorul națiunii. Mărturie stau celulele de la Rahova, Poarta Albă, TârgÈ™or, ticsite de aleÈ™i ai țării care, pe când erau liberi È™i nu credeau că lor li se poate întâmpla aÈ™a ceva, declamau È™i ei, patetic, despre câtă încredere au în justiție È™i cât de nociv este să-i pună cineva la îndoială, acesteia, corectitudinea ori bunele apucături.
Propaganda torționaristă a ajuns să facă din nobila idee de autoapărare, un stigmat. ConteÈ™ti acuzațiile care ți se aduc? Arest preventiv. Susții că procurorul a greÈ™it? Noi capete de acuzare.
De puține reacții demne, de autoapărare, am avut parte în ultima vreme. Cea mai notabilă a fost a Elenei Udrea. Să se înțeleagă bine un lucru: faptul că ai o vinovăție reală nu-ți anulează dreptul de a te lupta cu abuzurile la care eÈ™ti (sau crezi că eÈ™ti) supus. Multe dintre acuzațiile Elenei Udrea la adresa monstrului bicefal SRI „“ DNA se confirmă: poliție politică, folosirea dublei măsuri, implicarea nepermisă, anticonstituțională, în lupta pentru putere, fabricare de dosare la ordin, tăinuire sau distrugere de informații, protejarea unor tabere È™i politicieni de vârf, încurajarea delațiunii cu direcționarea doar spre anumite ținte… O să-mi spuneți că nu e meritul, nu e curajul doamnei Udrea că a făcut toate aceste dezvăluiri ci este doar un efect al disperării că va ajunge la puÈ™cărie. Atunci de ce nu au trăit acelaÈ™i efect al disperării È™i Dan Șova, È™i Monica Ritzi È™i Gabriel Oprea È™i Tiberiu Nițu È™i alții, mulți, care în loc să iasă la bătaie, să-È™i asume riscuri pentru apărarea onoarei lor, au preferat să pedaleze, înmuiați de năduÈ™eală, pe tămâierea necondiționată a justiție marca Kovesi – Coldea iar acum se află după gratii sau în drum spre celulă?
O altă reacție curajoasă la morbul abuzului de putere tot mai vizibil la temutul binom, reacție de demnitate pe care o salut cu surprindere amestecată cu speranță, este cea a lui Călin Popescu Tăriceanu. Faptul că domnul Tăriceanu a luat el inițiativa în disputa cu binomul, dovedindu-se ofensiv È™i acuzator chiar înainte de a i se fabrica vreun dosar după modelul Ponta „“ Șova, este de două ori lăudabil: È™i pentru temeritate dar È™i pentru (aÈ™ zice „žmai ales pentru”) inteligența politică dovedită. Și-a creat astfel un atu din orice agresiune suferită pe viitor, până la alegeri, din partea adversarilor săi mult mai puternici. Fie că va pierde È™efia Senatului, fie că i se va pune pe tapet vreo făcătură instrumentată de DNA, el se va putea prezenta în fața electorilor ca o victimă, nu lipsită de curaj È™i aură, a forțelor oculte ce vor să conducă România prin translator.
Astăzi am avut satisfacția descoperiri unui nou politician interesant, care nu înțelege să cedeze lupta lăsând garda jos ci vrea să moară frumos, cu demnitate. Este vorba de Gelu Diaconu, preÈ™edintele ANAF, care la doar o zi după ce a fost acuzat public de DNA a anunțat, prin intermediul unui comunicat de presă, că nu îÈ™i va da demisia din funcție, catalogând dosarul instrumentat de DNA drept un „dosar kafkian”: (http://www.cotidianul.ro/presedintele-anaf-refuza-sa-demisioneze-dosar-kafkian-276059/).
Eu nu pot spune dacă domnul Diaconu are dreptate sau nu (deÈ™i argumentele din comunicat mi se par solide). Ceea ce, însă, observ, este modul pervers în care guvernul CioloÈ™ a început „žcurățenia” de primăvară la nivelul unor posturi cheie din administratia centrală. Folosindu-se de brațul lung, desfăcut ca o armă telescopică, al DNA, sunt eliminați din joc, sub pretext de luptă anticorupție, È™i Gabriel Oprea È™i Tiberiu Nițu È™i È™eful DGIPI È™i, acum, Gelu Diaconu. Spectaculoase capturi în doar câteva zile de braconaj…
Iar singurul dintre toți aceÈ™tia care cutează să cârtească, în pofida tunurilor puse pe el, este domnul Diaconu:
„žÎn ce priveÈ™te solicitarea doamnei ministru Dragu de a îmi prezenta demisia, precizez că nu îi voi da curs întrucât doresc să fiu demis din funcție, astfel încât la finalizarea acestui dosar cineva să-È™i asume consecințele acestei măsuri.
Atrag atenția tuturor factorilor de decizie, informând totodată cetățenii, că ANAF se află în mijlocul unei perioade critice a existenței sale, fiind instituția căreia i se datorează în proporție de peste 70% relaxarea fiscală È™i stabilitatea macrobugetară a statului român„.
În comunicat sunt formulate acuzații directe la adresa DNA È™i a procurorul de caz ÈšuluÈ™, calificându-se instrumentarea cazului drept kafkiană, absurdă È™i concluzionându-se astfel:
„žConsider că este inacceptabil ca, fie din rea credință, neÈ™tiință sau exces de zel, ale uneia sau mai multor persoane, o instituție de importanța ANAF să poată fi destabilizată, punând în pericol ținta de deficit structural È™i întreaga securitate economică a României„.
Probabil că premierul CioloÈ™ nu va ezita să-l demită el, personal, pe Gelu Diaconu, considerându-se protejat de coechipierii instituționali cărora le dă satisfacție printr-o astfel de decizie. S-ar putea însă să se înÈ™ele mizând totul pe forța È™i longevitatea binomului.
Căci construcția acesta are picioare de lut. Iar lutul, care mai devreme sau mai târziu va ceda, este de calitatea Traian Băsescu.
Orice infractor din țara asta, oricâte păcate penale ar avea la activ, nu poate fi comparat, ca prejudicii cumulate aduse României, cu infractorul Traian Băsescu. Or, în condițiile în care Traian Băsescu nu doar că este liber dar nici nu are vreun dosar deschis la DNA, oricare alt condamnat este îndreptățit să invoce în autoapărare discriminarea, dubla măsură, duplicitatea È™i grava încălcare a principiilor justiției de către acest organism.
Iar când binomul, în alcătuirea sa actuală, se va trezi cu picioarele de lut secerate de reumatismul marca Băsescu, abuzul în serviciu (pe care vrea să-l discrimineze azi Elena Udrea) va sta să cadă, ca o lamă de ghilotină, tocmai asupra capetelor ce azi se pleacă la licurici ori la ambiții de atotputernicie neconstituționale.
Căci din două una: fie îl protejezi pe Traian Băsescu de justiția adevărată la ordin american, fie nesocoteÈ™ti legea, favorizându-l din slugărnicie, recunoÈ™tință ori teamă de È™antaj, tot infracțiune penală se cheamă.
Infractori de toate culorile È™i calibrele, nu uitați: aveți dreptul la autoapărare. Iar cel mai bun argument al vostru pentru a dovedi că sunteți victime ale discriminării justitiei din România este că v-a condamnat o justiție ce refuză să-l judece pe Traian Băsescu. In pofida tuturor evidentelor de infractionalitate ale acestuia.
Comentarii prin Facebook:
Secretul autoapararii=fisierul audio cu interceptarea convorbirii telefonice dintre procurorul Lascu si Carabulea de la Sibiu sau stenogramele nemasluite ale acestei interceptari….unde asa zis-ul „camp tactic” a inlocuit cuvintele iesite din gura procurorului Lascu, respectiv „Recurs in interesul legii” cu „NEINTELIGIBIL”. Se vede de la o posta TRAFICUL DE INFLUENTA!…Oare cine detinea functia de procuror general in Romania la data la care a fost convorbirea intreceptata???…. si oare cine in afara de procurorul general poate formula in Romania recursul in interesul legii?????-Mari intrebari retorice! Si uite asa a iesit Udrea din arest dupa ce o parte a presei care ii este aservita a mediatizat acest aspect…..baschetbalista lu`peste prajit neavand ce sa faca decat sa inghita in sec. Parafrazand-o pe Udrea asteptam momentul TIC-TAC, TIC-TAC!
apropo de autoaparare conte va informez ca in opinia lui Alina Mungiu, care a aruncat anatema pe mai multi, sunt ori securist ori postac platit de SRI si SIE, pentru ca am dezvaluit (din alte surse) ca SAR are granturi date de fondul norvegian, in apararea mea trebuie sa spun ca nu sunt si nu am fost nici securist nici postac platit niciodata in viata mea, sunt in Google Academic si am un indice Hirsch de peste 5, in domeniul meu, unde Mungiu se baga frecvent, cred ca am o expertiza mult peste nivelul ei, nu argumentez desi as putea, totusi cand spune ca are un contract de voluntariat si nu ia bani de la grantul mentionat al SAR, finantat de fondul norvegian(granturile SEE 2009-2014), cred ca vrea sa ne prosteasca in fata, fiind presedinte la SAR ia probabil un salariu baban, platit desigur din cheltuielile de regie de la fiecare contract, lucrand la unele proiecte stiu bine cum sta treaba, cand ne spune ca Soros nu mai este in Romania ar vrea sa sugereze ca el nu mai finanteaza ONG-urile de aici, ceea ce nu este adevarat, ONG-istii ecologisti cand au iesit masiv in strada pentru Rosia Montana cine i-a finantat? si de ce? cumva un rival de al lui, miliardar israelian, era in spatele afacerii si trebuia scos din joc?
Dle. Conte,
Mi-a placut articolul, dar nu mi-a facut placere. Sesizati de ce.
Nu stiu daca intamplator, a aparut si un editorial al lui Ion Cristoiu, pe aceeasi tema si cu un punct de vedere asemanator.
Sa vezi comentarii(vad ca la Dvs. sunt temperate). Rami cu impresia ca romanii si democratia(cu diversele ei componente printre care si statul de drept) sunt ca sinele de cale ferata.
Prin 2010 contorizam amar domeniile care urmau sa se inchine, pe rand, intereselor mafiei basiste. Si au facut-o: prin legi strambe, hotarari si ordonante neconstitutionale, multe inca, neatinse.Banul a plecat din buzunarul cetateanului, din bugetele institutiilor, din afacerile marunte ale privatilor cinstiti si mai apoi direct din imprumulul FMI („juma-juma” cu bancile) spre Basescu si acolitii lui. Justitia independenta (de interesul national) tacea. Si inca mai tace, pentru ca banii aia multi nu incearca nimeni sa-i recupereze. Mai mult, de vreun an incoace urmarim cum trebuie distruse toate parghiile prin care s-a incercat redresarea economiei nationale si revenirea la normalitate.ANAF era ultimul tarm. Pe multi i-a deranjat cresterea economica, asa „nesanatoasa” cum era. Guvernul golemului a incercat sa distruga tot ce a reusit sau a incercat sa repare ultimul guvern democrat, dar nu aveau legitimitate in toate masurile anuntat austere; acum, cand se va prabusi deficitul, ca asta se va intampla, au toate justificarile sa reia de unde a lasat Boc. Dumnezeu sa ne-ajute! Intre timp ramanem incolonati, spectatorii aceleiasi piese de teatru Kabuki, regizata in cancelarii straine si jucata de cozile noastre de topor, la care poporul spectator se uita in entuziasm televizat seara de seara, facandu-se ca intelege, ca asa e cool. Grima groasa a actorilor nu le poate ascunde identitatile (nu ca ne-ar ajuta la ceva) si rasul sardonic atunci cand isi joaca rolul de salvatori dezinteresati ai natiei. Am mai trecut prin asta si sper sa supravietuim. Fiecare incolonare avea pierderi neplanificate pe drum, intotdeauna sunt unii care ratacesc drumul impus de elitele conducatoare, lasand sa supravietuiasca ceva seminte ale demnitatii individuale. Singurul meu regret, desi sunt iertator ca tot romanul, e ca nu s-a facut un proces al justitiei staliniste, pentru ca marea distrugere a tarii din anii ’50 nu se putea face fara justitia de atunci, obedienta si arivista (criminala, in fond). Condamnarile sa se dea cu suspendare, dar sa stim si noi cum ii cheama pe cei ce ii trimiteau lui Visinescu carnea de tun, unii dintre ei lasandu-si odraslele sa desavarseasca. Si as avea niste intrebari: daca avem atatea condamnari la CEDO pentru tortura si nerespectarea drepturilor omului si chiar nerespectarea dreptului la viata si tot am inceput cu Visinescu, continuam cu sefii actuali ai puscariilor si gardienii din Ministerul Justitiei? Si daca scoatem din expozitii portretele condamnatilor de justitia stalinista, in virtutea unei legi din 2015, la ce, dracu, l-am condamnat pe Visinescu? Cam schizofrenica chestia asta… dar suntem tara in care condamnam sluga si il omagiem pe cel ce i-a dat ordinul criminal…Poate de-aici ar trebui sa incepem. Sau sa acceptam ca nu s-a schimbat nimic, ca suntem niste visatori lasi si indolenti care asteapta mereu o partitura scrisa de altii ca sa cante cate ceva. Poate ca trecutul nostru comunist, cuminte si tacut ne face cobaii perfecti pentru urmatoarea doctrina politica ce se vrea a fi impusa. Si poate islamistii migratori si poftitori de occident sunt numai germenii urmatorului popor ascultator si supus elitelor. pentru ca, sa nu uitam, islamul nu recunoaste democratia, e religia care legifereaza suprematia elitelor conducatoare in nume divin. Si de undeva trebuie inceput…
P.S 1: O alta decizie CEDO hotaraste dreptul acuzatului de a se apara, inclusiv prin mijloace publice si inclusiv punand la indoiala corectitudinea actiunilor din justitie indreptate impotriva sa;
P.S.2: Comentariile neafisate unde se duc cand se duc? Ca n-as vrea sa ma enervez numai pentru campul tactic…
gelu diaconu? pai individul asta a avut sustinerea serviciilor pana acum. si ce a facut din postura de sef anaf? a haituit firmele mici si au avut statul si binomul mai multi bani la buget. diaconu NU s-a atins de marii evazionisti. asa ca ciolos si binomul il schimba pentru ca la anaf trebuie sa fie un patriot care sa forteze marile corporatii sa isi plateasca contributia normala la buget. in concluzie ciolos de la bruxelles e mai patriot decat rusofilii si kaghebistii ponta sau tariceanu care l-au adus pe diaconu la anaf si l-au pus sa haituiasca micii comercianti, si nu marile corporatii (cum ar fi rompetrolul de la kazmunaigazul kazah, pe care ponta l-a iertat de datoriile istorice = tradare).
Eu nu cunosc trecutul lui Diaconu. Referirea mea era strict la curajul lui de a infrunta binomul.
Vad conte ca te mira lipsa curajului la politicienii nostrii, nu au balls, nu au sange in instalatie, oare de ce?, Diaconu este singurul care a avut mai mult curaj, o fi de la ofiterii SRI din subordine care au impanat ANAF-ul sau o fi avand el ceva grade mai mari si se simte tare, la Ponta gradele erau prea amici, la Udrea e tupeul ei nemasurat si faptul ca mizeaza pe matroz(evident ca acesta are destule hartii compromitatoare),surprinde ca un tip bataios ca Madalin Voicu tace chitic, o fi cu musca pe caciula? In stiri pe surse Sorin Rosca Stanescu spune ca Voicu si cu Paun au fost executati de binom pentru legea amnistiei, probabil au avut cu ce sa-i agate, s-o fi lacomit la banii alocati prin proiecte romilor, eram la parlament la o dezbatere pe tema fondurilor europene si un lider al Aliantei Romilor a spus ritos: domnilor dati-ne cat mai multi bani dar fara sa ne intrebati ce facem cu ei!! Normal la tigani doar numarul banilor conteaza, provenienta lor, de multe ori ilegala, nu prea, probabil cei doi au pus botul la bani nemunciti, desi la proiecte cu bani europeni se fac verificari la sange cum s-au cheltuit banii, in cazul lui Diaconu nu prea e clar cu ce l-au agatat, pare subtire argumentarea, dovada ca nu l-au arestat, desi ambasadorul SUA a vorbit despre procese corecte si respectarea drepturilor omului, vad ca exista in continuarea pasiunea morbida a terorii prin arestarea preventiva, ca pe vremea lui tatuca Stalin, Ponta fiind unul dintre vinovati, dintre cei care au acceptat cu entuziasm aceasta porcarie sinistra, care inlatura prezumtia de nevinovatie complet, in plus ce judecator indrazneste sa dea o achitare dupa un arest preventiv, nici unul daca nu vrea s-o pateasca rau, pentru ca normal campul tactic precis il are la mana cu vreo spaga sau cu un trafic de influenta!!
Ma uit È™i eu ca cioara-n os È™i nu-mi vine sa cred ce se întâmpla. Kafka era un mic copil! Suntem ca un popor anesteziat, drogat, sedat, fără dorința de trezire… în coma. Îmi este însa clar ca suntem cobaii unui experiment. Cineva vrea sa vadă pana unde se poate întinde coarda. Eu cred ca se mai poate, scapă cine poate!
N-as prea fi de acord cu actele de mare curaj ale woodrei, cred ca e vorba de tupeul ei proverbial, ea È™tiindu-se cu dosul acoperit de infractorul național băÈ™escu. Curaj pot spune ca au cei de la A3 care, cu Voiculescu în puÈ™cărie, se lupta pe fata, cu probe, documente, martori. Nu m-ar mira sa fie la un moment dat arestati asa, pentru ca n-au bască! Poate se va face vreodată È™i Procesul Marii Trădări Naționale, dar pe bune! Atunci sa vezi faze! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™