Atitudini
Interesant de urmărit comportamentul în situații limită a unor oameni ce ne pot influența major viața.
Interesant ce răzbate din spatele măștilor lor de statui cu puls, după ce evenimentele le întind puțin nervii și le crapă scliviseala.
Ultimele zile, încărcate de tensiunea trecerii moțiunii de cenzură și de consecințele ei, au scos la rampă, în tabăra deposedaților de putere, diverse forme de manifestare a disperării, unele de-a dreptul atavice.
Voi exemplifica, pe scurt, din două tabere: politicieni și ziariști.
Pentru politicieni am ales 3 vârfuri de lance ale sângerosului turnir botezat de ei „reformă”.
Doamna Monica Macovei aduce tot mai mult, la supărare,  cu Cruella de Vil. Etern pusă pe harță, afișând tonuri de ficat obosit, își împroașcă adversarii politici, pe unde-i prinde,  cu stropșeala ei de fiere: „unii oameni pleacă la USL pentru a scăpa de cercetări penale” – dalmațieni, ce mai, sau „Dan Voiculescu este o cianură a politicii și a economiei românești” sau „Ponta porneste la drum cu minciuni, intocmai ca si mentorul său, inculpatul Nastase Adrian”. Această persoană, în care unii au avut naivitatea să vadă întruchiparea spiritului de dreptate, cu eșarfă la ochi și fără parti-pris-uri, se dovedește o țățică fugărind cu reteveiul țânțari prin bătătură, în vreme ce orătăniile dragi ei se găinățează direct în odaia de oaspeți.
Toate afirmațiile de mai sus ale doamnei MM au câte un revers, mult mai grav, aplicabil propriilor favoriți (de exemplu, s-ar putea afirma cu egală îndreptățire și că „Traian Băsescu este o cianură a politicii și a economiei românești”), dar asta nu are darul de a o echilibra, de a o face obiectivă. Este, cum s-ar spune, de o imparțialitate căreia i-a fugit piciorul.
Domnul Mihai Răzvan Ungureanu devine, pe zi ce trece, tot mai plin de el și mai amenințător. Pe lângă deja semnalatul simptom al „pupilelor jucăușe”, pupile ce-i oscilează în orbite mai ceva decât limba pendulei, am observat în discursul său de la lansarea candidaților PDL aspecte de determinare războinică vecine cu fanatismul. De la grimase de fuhrer ultragiat până la îndemnul de trezire personificată „Stați cu fruntea sus și fiți ungurenii mei!”, MRU indică o evoluție spre patologic. Mă tem că, până își va da seama că este un antimodel de politician de succes în România și va renunța la himerele lui de mărire,  se vor acumula pagube ireversibile la nivelul echilibrului său nervos. În schimb va deveni perla coroanei de victime ale lui Traian Băsescu, prin adâncimea căderii de la nivelul superlativ al iluziei de viitor președinte de țară la cota unui nimeni, plasată chiar sub aceea a nimeni-ului etalon, Emil Boc.
Domnul Traian Băsescu, în schimb, dă semne de cumințenie neverosimilă. Pare a-și fi acceptat condiția de rezervist, sub imperiul unor presiuni oculte. Să vină de la licurici ori de la cooperativa ochiul și timpanul, aproape că nici nu mai contează. Umilințe mai mari decât i-au rezervat zilele de după succesul moțiunii nu se pot nicicum regăsi printre cele pe care le invoca, patetic, ca pe un fel de  nec plus ultra, într-un interviu televizat acum vreo lună. Și totuși, tace și înghite. Iar când grăiește, intr-un târziu, așa cum a făcut-o ieri, întâi la supermarket iar mai apoi la tejgheaua de la locul de muncă devenit, brusc, onorific, nu dă replici tăioase, nu încearcă să ia inițiativa, așa cum ne-a obișnuit, ci se lungește la vorbă debitând banalități. Un disponibilizat înainte de termen uitat de toți, nevorbit, care își creează un prilej de a mai avea ascultători și profită de asta pentru a îndruga verzi și uscate despre asigurarea lui de sănătate și alte subiecte desprinse parca din viitorul său aflat la crepuscul.
Aveam de gând să exemplific și cu forme de manifestare a disperării la unii ziariști atașați de puterea portocalie tocmai trimisă la reciclare. Las asta pentru mâine, dacă până mâine nu vor apărea subiecte care să îmi schimbe planurile.
https://www.conteledesaintgermain.ro/atitudini/07-05-2012EditorialeAdrian Nastase,Cruella de Vil,Dan Voiculescu,Emil Boc,Mihai Razvan Ungureanu,Monica Macovei,Nec plus ultra,Ponta,Traian Basescu,USLInteresant de urmărit comportamentul în situații limită a unor oameni ce ne pot influența major viața. Interesant ce răzbate din spatele măștilor lor de statui cu puls, după ce evenimentele le întind puțin nervii și le crapă scliviseala. Ultimele zile, încărcate de tensiunea trecerii moțiunii de cenzură și de consecințele ei,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
MRU e un fake de politician, fatat in laboratoarele SIE de un Basescu hotarat sa lase ca mostenitor un tip diferit de el ca profil psihologic si pe gustul celor care l-au lins in posterior cu arta. Citez: poate ca romanii nu vor mai dori un presedinte jucator, ci un intelectual de anvergura. Sincer, cand a spus asta, m-am gandit imediat la Plesu, niciodata n-am crezut ca arivistul ala prolix de MRU ar fi un intelectual de anvergura. Poate-l cred asa sclifositii acoperiti si papatori de sinecuri, fostii lui subordonati de la SIE.
Pana la urma, cine i-au ramas cei mai fideli lui „Base”? Borfetele vopsite (Udrea, Anastase, Curcan) si telectualii, adica tot aia. 🙂
Baciul ungurea, e o combinatie jalnica de Buster Keaton si Robocop, ati vazut ca nu zambeste? In comunicarea politica zambetul e de baza, pe cand asta te ingheata cu privirea lui de sarpe, sperie copiii!
Nimeni si nimic nu mai poate dezlipi acum imaginea ungureanului de Basescu, Boc, Udrea, Anastase. Sa devina MRU liderul pedeului daca-l lasa greii! Le urez o sedere cat mai lunga in opozitie.
Am ras cu lacrimi cand l-am auzit pe nebunache la conferinta PD cum zicea ca si bunicii din partea maica-sii se chemau tot Ungureanu. Probabil ca ungurenii astia sunt endogami, hehehe.
Privim la aceeasi Piesa Politica , in acelasi timp si desi cunoastem destul de bine personajele , intelegem atat de diferit …
Rolul presedintelui este mai indescifrabil dar mai important , in cel de-al doilea mandat.
Dupa ce a fost suspendat 30 zile , umilinta i- a lasat urme adanci asupra caracterului si comportamentului sau. Fiind un foarte bun jucator de Sah , cu siguranta strategiile sale politice imprumuta fara voie din complexitatea acestui nobil sport.
Ca intotdeauna in politica dupa infrangeri urmeaza reconsiderari si regrupari firesti .
Marele perdant PDL se va diviza astfel incat MRU va prelua o buna parte din efectiv si urmand trendul favorabil sa devina Liderul oficial al Opozitiei , daca nu chiar mai mult . Asistam , deci , la miscari politice firesti dar si la disimulari necesare .
Jeu est….
Nu suntem pe aceeasi lungime de unda in ce-l priveste pe MRU, desi am gasit multe puncte comune pe blogul d-voastra, la alte articole. MRU poate deveni un politician bun sau chiar foarte bun, nu trebuie agatate de hainele sale „scaietii” guvernarii PDL si nici antibasisme talibanistice. Sincer cred ca dl MRU „nu si-a spus ultimul cuvant”. Probabil vom mai avea ocazia sa conversam pe tema.
Stimate domn,
De acord cu d-voastra in principiu si in mare, dar in privinta lui MRU nu sunt de acord. Cred ca trebuie privit din perspectiva de „subit politician”. Fiind politician, dl MRU se comporta ca oricare dintre politicieni, dar fiind si subit, explica exprimarile ce vor a atrage atentia. Eu il despart pe MRU de masa PDL-ista. Nu cred ca se va balaci mult in acel lac.
Eu nu cred ca MRU este politician. Subit, poate. Politician, nu. A, ca s-a bagat in politica, imaginandu-si ca aici poate manevra victorios cu silogismul, este o proba de naivitate si nu de corecta evaluare. Pot sa merg si pe varianta pe care o propuneti, de flatanta (pentru el)disociere de PDL dar, ca sa ma plasez in cultura evului in care muschetarii si-au putut valorifica virtutile, nu cred ca s-a nascut inca, in Romania, societatea care sa-l merite. Si asta nu este, neaparat, un compliment adus lui si o ofensa adusa societatii. Ba, as zice, dimpotriva!
Tema articolului CdSG ar fi trebuit sa poarte titlul „patologia puterii(pierdute)”.Cate ceva am scris si eu mai inainte,si anume ca practicarea puterii nu se poate da pe mana neavenitilor fiindca faci rau tuturor,inclusiv practicantilor puterii nepregatiti/neinstruiti.Mai inainte de a i se da puterea si responsabilitatea respectiva,politicianul trebuie sa treaca prin purgatoriul luptei politice de partid unde castiga experienta,”i se tabaceste” pielea si sufletul,se intareste prin lupta(victorii si infrangeri) si,mai ales,capata dexteritatea de a alege intre bine si rau in „on line”(respectiv contracronometru).Dar lucrul cel mai greu de suportat in decizia politica este ca,chiar daca faci si bine si rau,lumea tot nu este multumita si te injura.Iti trebuie o forta teribila sa rezisti si sa continui.Dar asta este un sacrificiu pe care ti-l asumi de bunavoie si nesilit de nimeni.Si care NU se plateste niciodata…
Hai,acum votati negativ!