Andrei Pleșu „“ un Hermes cu ghiulea la gleznă
Te înalți cu adevărat doar când te deschizi heliului iubirii de semeni. Când te burdușești cu tine însuți, cu fleici din propria-ți idolatrie, o iei spre pământ vijelios, ca un sac cu cartofi scăpat peste loitra căruței.
Curba balistică din ultima vreme a lui Andrei Pleșu prevestește, în loc de o statuie în grădinița de la Humanitas, un crater ca de meteorit prin pârloagele de la Adevărul și EVZ. Â Din aerostatul de altădată, în care ne simțeam cu toții bineveniți spre a admira lumea de sus, scriitorul nostru rubicond a ajuns un soi de Hermes cu ghiulea la gleznă, trădat de zbor dar încă mesagerul zeilor, vâjâind cu mesajele înșelătoare ale acestora către prăbușirea totală în simpatia cititorilor.
Prima parte a interviului pe care AP l-a acordat ziarului Adevărul, lasă impresia de reglare de conturi pripită și plină de stângăcii. Ca un astmatic care, nesigur pe rezerva de aer, vrea să spună totul dintr-o singură suflare, și AP se arată gata să renunțe la gradație, la subtilități, la argumente, doar pentru a nu rata împroșcarea eliberatoare, mărturisirea ranchiunei care-i stă ca un nod în gât.
În fix primul răspuns ne enunță o axiomă a discuției ce va urma: „Eu când îl văd pe domnul – nu mi-e jenă să dau nume – , când îl văd pe domnul Crin Antonescu, știu sigur că nu are în cap nimic altceva decât să ajungă președintele țării. Competențele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasi nule”. Judecată sumară, apodictică, de oracol. Domnul Pleșu nu apelează la ipocrizia falsei modestii. Domnia sa întruchipează însuși adevărul absolut, ȘTIE SIGUR, precum pe vremuri inchiziția și, mai aproape, procurorii comuniști.
Din logica matematică reținem că negarea lui „oricare ar fi” este „există un”. Prin urmare, dacă domnul Pleșu nu o fi cumva și deasupra logicii matematice, un singur contraexemplu ar fi suficient pentru a demonstra că, în absolutizarea afirmației citate, domnia sa și-a ascultat ura, nu măsura.
Iată contraexemplul care demonstrează că, măcar în materie de politică, domnul Antonescu este competent: domnia sa a avut nu doar decisiva idee de a constitui USL dar și știința de a-și zdrobi cu această construcție adversarii politici. Știu că e dureros pentru AP să recunoască acest adevăr dar, pe de altă parte, este și imposibil să-l nege.
De fapt chiar domnul Pleșu, într-o fulgurantă reîntâlnire cu realitatea, acceptă că domnul Antonescu „este un bun orator” ceea ce, în sine, reprezintă pentru intervievat o autoaccidentare, un șut cu stângu-n dreptul. Mai apoi însă, regăsit, speriat de atâta lumină, AP se grăbește să adauge umbre de retuș: bun orator nu înseamnă neapărat o calitate. „Dacă ce spui nu arată o viziune, o gândire de perspectivă și de detaliu asupra problemelor curente, papagalul nu este decât o formă de, cum să spun, de concert tenoral”.
Din păcate pentru maieutica domnului Pleșu victoria USL, ajungerea sa la guvernare după o ascensiune de doi ani, demonstrează tocmai că discursul domnului Antonescu în toată această perioadă a arătat și viziune și gândire de perspectivă și realism. În vreme ce papagalul, în forma caricaturizată de Andrei Pleșu, pare a-l bântui chiar pe acesta.
Ar mai fi multe de comentat privind  dificultatea lui AP de a corespunde propriilor criterii de măreție.
Știe că patriotismul, în forma sa altruistă, este unul dintre acestea. Ce folos însă? Puțin îi pasă lui  de plebe. Jalea a 7.5 milioane de compatrioți, suspinul comatos al acestora, ura lor împotriva unui om, ca singură formă de vitalitate rămasă, nu-l clintește din preferințe. Greșelile „urâtului” național sunt pentru AP doar niște „mici năravuri bătăioase”. Răul profund e personificat de „o învățătoare făcând greva foamei pentru salariu” (vai, ce ticăloasă minciună. Doamna Cristiana Anghel a declarat de nenumărate ori că sacrificiul ei a fost pentru un principiu, nu pentru bani; pentru ca o lege votată, aflată în vigoare, să fie aplicată și nu folosită doar propagandistic în alegeri. Andrei Pleșu a reușit să egaleze, prin această afirmație, mizeria comportamentală a idolului său atunci când l-a făcut trădător pe Regele Mihai).
Andrei Pleșu seamănă tot mai mult cu ceea ce ura când era tânăr, curat și simpatic. Se pare că l-au ajuns propriile vrăji, altfel nu se explică atâta voracitate automutilantă.
https://www.conteledesaintgermain.ro/andrei-plesu-un-hermes-cu-ghiulea-la-glezna/14-02-2013Editorialul de joiAdevarul,andrei plesu,Crin Antonescu,Cristiana Anghel,EVZ,Humanitas,regele Mihai,USLTe înalți cu adevărat doar când te deschizi heliului iubirii de semeni. Când te burdușești cu tine însuți, cu fleici din propria-ți idolatrie, o iei spre pământ vijelios, ca un sac cu cartofi scăpat peste loitra căruței. Curba balistică din ultima vreme a lui Andrei Pleșu prevestește, în loc de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte,
Dupa mine ar trebui sa te decizi : ori articole elogiative la superlativ despre Plesu (ca asta, nu are nici doua luni, https://www.conteledesaintgermain.ro/lecturi-de-apocalipsa-andrei-plesu-parabolele-lui-iisus/25-12-2012) ori articole de balacarire ale rubicondului personaj (astea ar fi mai multe si demersul de exemplificare inutil). Una din doua, altminteri cetitorii tai se vor dezorienta.
Ar mai fi o cale, de mijloc : ceva mai multe nuante în ambele aprecieri. Eu încep sa cred ca si elitele românesti nu fac altceva decât sa reflecte poporul din care provin, deci „Plesu c’est moi!”, cu sclipirile de inteligenta dar si cu tradarile, lasitatile, ipocriziile (mai mari sau mai mici) care ne definesc pe fiecare si ne cam caracterizeaza la nivel de popor.
PS : conte, daca ma onorezi cu vreun raspuns, te rog sa ma onorezi pâna la capat, deci fara etichetari pripite si insulte gratuite, merçi d’avance.
PS-ul ma surprinde. Prin ce ti-am indreptatit acele temeri?
A face ceea ce-mi ceri sa ma decid a face ar insemna propaganda. Pro sau contra. Eu incerc sa exprim onest niste ganduri si trairi de moment. Plesu are si bune si rele. Nu ar fi corect sa-l mutilez referindu-ma doar la unele.
Cat despre cititorii mei si pericolul de a se dezorienta, iti raspund ca-n Catavencu: cititorii mei sunt mai destepti ca mine…
Stimate Conte,
„Piseul” meu de mai sus a fost pricinuit de un comentariu al domniei tale la adresa subsemnatului, la un post mai vechi, atunci când am avut proasta inspiratie sa ma declar fara rezerve la asentimentul dlui Plesu care îl eticheta pe dl. Antonescu Crin ca fiind „campionul vacuitatii pompoase”. M-ai bestelit si zacasit, cu asupra de masura, Conte, si din „basist” si din balacareala nu m-ai scos. Mi-am învatat lectia : la domnia ta pe blog nu sunt bine primite bascaliile la adresa dlui Antonescu, pot sa respect acest punct de vedere (desi nu îl împartasesc, dar pot sa respect asta). Pot sa ma abtin, de dragul discutiei civilizate si din respect fata de preopinent.
Vazând articolul domniei tale din decembrie, atât de elogiativ la adresa ultimei carti dlui Plesu (pe care nu am cetit-o, fiind la 2000 km distanta de tara, ca n-am cum), respectul meu pentru domnia ta a crescut simtitor : voilà de vezi, un român care respecta valoarea adversarului, care îl lauda pentru o reusita desi nu se pupa cu el „în piata endependenti” si în viziuni politice convergente. De-aia ma mir sincer când te vad cum ai trecut din nou de partea criticismului fara rezerve, de la adulatia de acum câteva saptamâni.
În final se pare ca suntem de acord : Plesu are si bune si rele. La fel a fost si Eminescu, si Slavici, Arghezi, Sadoveanu etc. Mie, ca sa revin în contemporaneitatea recenta, de ex., Dinescu este si va ramâne pentru mine autorul genial al „Exilului pe-o boaba de piper”, „Democratia naturii” sau „Moarta citeste ziarul” : toate prostiile, stupizeniile pe care le poate face azi nu pot estompa pentru mine marile lui reusite, ergo respectul meu pentru acest mare poet.
Desi ma enerveaza adesea (ca atunci când îsi aroga cu tupeu proprietatea termenilor sau ca în speta de fata cu interviul), Plesu este si ramâne pentru mine cel care scrie despre îngeri si despre limba pasarilor. De aceea ma mai domolesc cu nervii pe el, ma gândesc ca o fi fost constipat când a dat interviul în „Adevarul” (cu ditai burta tre’ sa fi fost chinuit tare) si îi astept urmatoarea carte. Plesu este pentru carti, nu pentru publicistica sau stand-up comedy, a dovedit asta cu asupra de masura. Sa îl lasam sa scrie carti si sa îl iertam pentru rabufnirile publicistice: poate îl strângeau chilotii în ziua aia sau uitase sa îsi ia TranzActivul.
Salutari, PC.
Glumim, glumim, dar mi-a soptit o turturea ca Presu i-ar fi facut lui basexu o sugestie despre cine ar trebui sa fie prezidentiabilul PDL. Seeeever Voinescuuuu! E tanar, licuricios, bun de gura si telectual, a mai si miscat in front, ce conteaza ca i-a tinut de sase Robertei la ciordeala din Parlament. Atata doar ca pt. a-l aduce pe tiganul cel razbuzat ca candidat, trebuie ca in fruntea partidului sa vina Nutzi. Mie mi-au dat lacrimile cand l-am vazut pe basexu ce cadou frumos i-a facut de Ballantine`s Day: cel mai frumos cadou din lume, sefia de parid! Manca-i-ar mama pe ei, cum se iubesc ca doi porumbei!
Mai vorbim, Conte, sa nu zici ca nu ti-am spus!
Nu știu alții cum sânt (ce original pot fi),dar eu când îl văd pe Pleșu,mai bine mi-aș vedea leșu’ (haoleo,și genial).
Din învățăturile lui Băse de lîngă Basarabi cătră ficiorii și fecioara (Pleșcoiu)lui:
Vă Udrez ,,Să Bociți bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
Hă,hă,hă,ma chinuie (ne)sîmțu u(o)morului!!!!!!!!!!!!!!!!
Abia astept sa devina Crin presedinte sa vedem unde fuge Plesu. In Kenia? Cumva in Togo? Sau in Congo?
Filosofului paros si giumbuslucar ii place basexu de cand l-a scos la un suc, prin 2004. De ce va mirati, frate? Nu zise el ca asta macar e adult, in timp ce ailalti se joaca inca cu masinutele? Lasati-l in adulterul lui, sa faca baldabac impreuna cu marinerul!
„Eu când îl văd pe domnul „“ nu mi-e jenă să dau nume „“ , când îl văd pe domnul Crin Antonescu, știu sigur că nu are în cap nimic altceva decât să ajungă președintele țării. Competențele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasi nule”
Vorbele astea vin de la un individ care timp de 8 ani a garantat pentru Basescu?
Sa imi fie iertata exprimarea mai putin academinca, dar omul acesta vine, dupa 8 ani in care a mancat cacat, sa se planga de faplul ca spanacul nu e chiar foarte gustos.
Uite asa ajung la vorbele Alinei Mungiu Pipidi, daca ipocrizia ar ucide…
Nu imi permit sa judec creatia lui Andrei Plesu pentru ca nu am pregatirea necesara.Dar domnul Plesu nu s-a limitat doar la profesie ci a fost si politician.Din acest punct de vedere imi permit sa-mi dau cu parerea.Numai simplul fapt ca a putut colabora cu o astfel de hahalera il descalifica.Dar cea mai mare idiotenie(in opinia mea) pe care a debitat-o domnul colaborationist Plesu in aceasta prima parte este urmatoarea:”Dar trebuie să spun că, în momentul de față, el are cel mai puțin de pierdut din activitatea lui politică, știe că peste doi ani se retrage și, o credem sau nu, el este mult mai dezinteresat în acțiunea lui politică. Toți vor și altceva decât ceea ce fac. El nu mai are această problemă.”Pardon, onorabile, are foarte multe de pierdut si nu e deloc dezinteresat.Poate sa-si piarda libertatea si are de aparat un clan , camarila, famiglie, gasca, spuneti-i cum vreti.Are de aparat niste institutii de forta profund patrunse de basism care ar trebui sa-i asigure protectia si cand n-o sa mai intineze Cotroceniul cu augusta sa prezenta. Una peste alta, nu vad utilitatea acestui interviu, nici pentru Plesu si nici pentru cei care vor sa-l denigreze pe Antonescu.
Marele Autogonflat, simpatizatul prestidigitator de idei de odinioara s-a transformat fara stil in obtuzul detestabil si uricios de astazi. E o performanta…
Am mai aprecia „omul frumos” al lui Puric daca nu ar exista, prin contrast, alde Plesu?