Andrei Pleșu – chiuituri în pas de sârbă
Andrei Pleșu a devenit în ultima vreme un fel de staroste de horă comunală, responsabil cu taraful, cu ridicatul prafului din podele, cu chiuiturile.
Prins de brâu cu megieșii lui în ilice portocalii, bate pasul aprig, cu trop și tropi, Â în jurul aceluiași subiect: „intelectualii lui Băsescu”. Și țâpurește în numele lor de să-ți îndeși câlți în pâlnii de cât sunt, bieții, diabolizați, discreditați, bășcăliți diletant și linșați profesionist.
Eu sufăr când văd mușchiulețul Kobe înverzindu-se și vinul Chateau Lafitte respirând acreală. Mă dor copilărelile bătrâneții, Â ciupelile de mucegai pe ce-a fost odată bun, miștoul deprecierii. De-asta îi sunt recunoscător Gretei Garbo pentru discreție si comut precipitat de la filmele cu Kirk Douglas, care amintesc toate de decrepitudine indiferent care le-ar fi subiectul.
Pe Andrei Pleșu încă îl mai citesc. Nu că m-aș da în vânt după săptămânalele sale horeli socio-culturalo-sectariste dar când vine vorba de logică, demonstrații, paradoxuri, nu rezist ispitei verificării. Meteahnă de matematician.
Și ce să vezi? Rateuri. Puerile! Tocmai la o persoană atât de gravă și pătrunsă de propria infailibilitate ca domnul  Pleșu.
Domnia sa formulează o falsă problemă – De ce „exact aceiași inși care ne-au făcut și ne fac, neobosiți, portretul horror de mai sus sunt acum foarte supărați că unii dintre noi nu ne-am dus la Salonul Cărții de la Paris ca să reprezentăm patria?”, Â pentru a da sens, prin aceasta, unei pledoarii convenabile, vâscos tendențioase: „Mă întreb, inevitabil, ce-ar fi trebuit să facem? Văd două posibilități…”.
Problema e falsă deoarece inșii respectivi nu au fost supărați de refuzul „dizidenților” de a servi un foie gras, pe bani publici, la Salonul de la Paris ci de încercarea lor de a exploata acest important eveniment cultural în scop politic, propagandistic, partizan (după modelul comportamental al ICR-ului condus de Patapievici).
Pledoaria este tendențioasă deoarece ea tratează doar două posibilități, cele convenabile autorului, ignorând o a treia care ar fi reprezentat de fapt normalitatea și bunul simț: onorarea invitației făcute de organizatori și amânarea oricăror declarații și răfuieli politice pentru altă ocazie.
Se simte o oboseală argumentativă și o gâfâială a chiuielii în pas de sârbă la Andrei Pleșu. Ceva l-a scos din lenea profitabilă a aparițiilor rare, lucrate, lucide, împingându-l spre un activism sterp, materializat în trei, uneori chiar patru articole pe săptămână. Stil, rigoare, finețe a observației, șampanizare a textului au fost trecute în planul doi, prioritară devenind o producție de serie plină de poncifuri și stereotipii (aceleași antiteze în oglindă, cu binele și răul răsturnate în căutare de grotesc, același vocabular cu nelipsitele „bombăneală”, „taifas”, „nărăvaș”, „fudul”, „sminteală”a se slăbi” etc.) care te duc cu gândul, inevitabil, la epuizare, la secătuire, la nevoia de resetare și reîncărcare.
În încheiere îl întreb și eu ceva pe domnul Pleșu (în van, desigur), dând curs „logicii” sale anticipative: dacă, obosiți de a se interesa de plagiatul lui Ponta și de năzbâtiile lui Marga, reporterii de la Paris l-ar fi stânjenit cu o intrebare (la fel de nemilos formulată) despre sănătatea psihică a unui președinte ce postează pe Facebook un filmuleț cu adio-uri politice înecate în lacrimi, ce le-ar fi răspuns? Că Parisul e frumos și ospiciul odios?
https://www.conteledesaintgermain.ro/andrei-plesu-chiuituri-in-pas-de-sarba/26-03-2013EditorialeChateau Lafitte,Greta Garbo,Kirk Douglas,Plesu,Salonul de carte de la Paris,vaca KobeAndrei Pleșu a devenit în ultima vreme un fel de staroste de horă comunală, responsabil cu taraful, cu ridicatul prafului din podele, cu chiuiturile. Prins de brâu cu megieșii lui în ilice portocalii, bate pasul aprig, cu trop și tropi, Â în jurul aceluiași subiect: 'intelectualii lui Băsescu'. Și țâpurește în...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
Bun articol.
@Monsieur le Comte de Saint-Germain,
Monsieur le Comte, va rog sa îmi scuzati pretiozitatea, dar pateu de gâsca îndopata se scrie în limba lui Voltaire „foie gras”. Este o dificultate în franceza, „foi”, foie” si „fois” care se pronunta identic desi înseamna lucruri atât de diferite – însa în scris nu prea este tolerabil.
Multumesc, voi corecta. Parca se convenise insa odata ca greselilor de o litera li se poate acorda prezumtia de eroare de tastare.
Oricum, e o eroare compensatorie. In lipsa ei de ce s-ar mai fi putut lega cei care nu sunt in acord cu fondul articolului?
Vous inquiétez pas, Conte, se intampla si la case mult mai mari, mai ales ca sunt patru posibilitati de greseala, foi, foix, fois, foie. Polichinelle credea de pilda qu’on TOURNE in mormant si nu qu’on se REtourne. Simpla cautare pe google….
Multumesc pentru intelegere. De multe ori fondul adoarme forma. A fost si cazul erorii in cestiune…
domnule rusu
vad ca la abaterile lui polichinelle din subsolul dilemei vechi aveti reactie prompta si plina de sosuri iuti. daca greseste contele, care va e tovaras de antipatii culturale si politice, suradeti complezent.
a-propos : am cautat si eu varinta franceza a rasucirii in mormant. corect e „se retourner dans sa tombe”. insa si dumnealor, vorbitorii din leagan de franceza, par sa greseasca expresia. am gasit eroarea la o fosta profesoara a unui amic croat din Canada, Mme Delvaux. aveti aici textul :
http://www.ledevoir.com/societe/actualites-en-societe/367504/toute-parole-est-politique
e exact greseala lui polichinelle : „Annie Leclerc doit se tourner dans sa tombe devant cette cohabitation forcée avec Carla Bruni-Sarkozy”.
nu stiu cine zicea ca esti bine instalat intr-o limba straina cand faci, la rastimpuri evident, nu greseli puerile sau exterioare ambiantei ei, ci greselile nativilor, inexactitatile autohtonilor.
Păi Andreea P, parca nici cantitatea de mofturi n-ar fi taman aceeasi.P. are ambitii mai mari. Cine cade de sus, cade mai rau. Nu? 1. La P. se simte artificialul. Indrăznește prea mult pentru cât se poate intr-adevar mișca în această limbă. Franțuzismele sale sunt colaje un pic străine. Vă dați seama după aceea că strică ritmul frazei. (Omul ARE schwung – dar în română. ). Sunt chestiuni de nuanță (dar mă aștept să le simțiți). Omul a fost premiant într-a cincea și așa a rămas. 2. Contele are, în ochii mei, un mare avantaj: gândește clar. Ce scrie are contur, nu e descripție agitată (care devine repede plictisitoare, la P. – este chiar un pacat general la „žDilema”. Exceptii: Alex Leo Serban si Radu Cosașu – sper ca nu am gresit numele primului). Contele mai are un truc (cred că inconștient) mai dă în poezie, anume în eufonie: „žțâpurește … să-ți îndeși câlți în pâlnii de cât…”. De-aia, deci. (nu-l cunosc nici pe Conte, nici pe P).
Nu! Nici vorbă. Presupun ca ati cautat ceva pana sa dati de „žse tourner”…..Este EXACT acelasi raport ca între a te „žsuci” si a te „žRAsuci” – in romaneste. Primul ar inseamna ca-ti schimbi parerea, al doilea că te revolti inutil. „žSe tourner” este o pretiozitate, este Polichinelle insuși. Nu te sucești in mormant. Te RAsucesti! Dar e ceva at\t de evident…de ce va încapațînați?
Pe de alta parte, E PERMIS să greșești! E voie de la Dumnezeu. Dar una e să fii fudul, să zbori pe deasupra, alta să fii lucid. (O spun ca prost cronic).
apăi stimabile domn rusu, abundența de mofturi e simetrică, iertată-mi fie îndrăzneala. să nu fiu greÈ™it înțeleasă : polichinelle e un moftangiu pompos. dar ce chestie! el face în slujba lui PleÈ™u tipul de scut È™i de reclamă tovărăÈ™ească pe care dvs. îl faceți aici contelui de SG. PleÈ™u e anti-cutare È™i cutare, contele dă replica. polichinelle (tot nu mi-e clar: e un el sau o ea?) îi face „teodiceea” lui PleÈ™u. dumneata îl aperi sfătos pe cdSG. aveți cam acelaÈ™i tip de prestație. da, da, polichinelle e prețios È™i partizan. iar matale eÈ™ti țîfnos È™i partizan. poftim!
È™tiți de ce contele scrie clar pentru dvs? pentru că e din aceeaÈ™i ligă afectivă. dacă polichinelle ar fi fost anti-pleÈ™u, pro-USL, anti-dilema veche etc. ar fi fost nu doar pasabil, ci poate un interlocutor bun de cultivat. È™tiți bine că aÈ™a stau lucrurile! È™i contele e glazuros, È™i contele îÈ™i scrie comentariile în funcție de simpatii politice pline de clocot. È™i contele are prejudecăți, friÈ™că lexicală È™i fidelități exact ca infatigabila polichinelle. asta e rețeta.
dar, de ce îmi bat capul? contele e lucid, precis È™i în anticamera infailibilității. pleÈ™u e stricat. iar lacheul lui, polichinelle, o trompetă falsă. iar greÈ™elile de franceză se iartă în graba luminos-geometrică a contelui. È™i fac senzație comică în ograda duÈ™manului.
văd că păstrați în ton È™i-n aprecieri aceeaÈ™i suficiență dansantă. ce anume vă califică pentru tipul ăsta de radicalitate?
Andreea P,
(O să scriu mai mult, sper să încheiem disputa, cu asta)
Când vreți să vedeți lucrurile cu imparțialitate, faceți-o pâna la capăt, măcar. Observați de pildă ca P. snobează în vreme ce Contele știe să incaseze cu umilitate. Înca o dată: NU știu, cine e C; nu am un apriori favorabil lui. Știu ca e matematician de meserie și că a scris cândva, cu regularitate, intr-un ziar cunoscut. Mai știu că are bun-simț, ceea ce nu au ceilalți (am sărit de la P la „žceilalți”, motivele, dacă e nevoie, altădată). Revin la „žumilitate”. Nu știu unde trăiți, dar în România, care e stridentă și vulgară, e o calitate pierdută. Iar primii care au uitat-o sunt „žintelectualii”. Nu mă lungesc cu argumente- îmi vine în cap perla mizeră a d-șoarei/dnei Iusuf din ultimul număr -citiți-o!. M-a făcut să mă gândesc la o schiță, cred că de Art Buchwald, despre servitoarele „žeducate” și la Ilf si Petrov, unde primăvara venea când rîgâielile miroseau a castravete în tramvai. Atâta că și Buchwald și Ilf și Petrov au altitudinea de la care mizeria se poate privi DECENT, pe când SI se târăste în secreții și muci, este „žrealistă”. Aștia sunt în general, „žintelectualii” la noi: Patapievici crede că Băsescu este nobil pentru că nu face publică o înregistrare cu Geoana „žprimind sex oral”. Adica exact lucrul pentru care coana Joițica il găsește ignobil pe Agamița Dandanache. Plesu anunta in ianuarie ca-l dor șalele și că din aceasta cauză nu se va duce la Paris, dar în martie anunță „žlaconic dar limpede” (așa zice, nu simțiți ridicolul?) că, mai nou, i se pare imoral să fie inclus in programul ICR. Șalele sau prostata, ce-o fi fost, fac la d. Pleșu cât „žmorala”: „žCele 10 porunci morale sunt date de prostata MEA”….Exemple pot continua pe două pagini, „ž22″, de pildă, este mină de aur în chestie.
Așa că o privire „žobiectivă” cum visați domnia voastră, este chiar ceea ce vedeți. Pâna una alta, este mai mult decât vizibil ca dl. C. e încă în viață, pentru ca acceptă lecțiile, în vreme ce P e fosilă, pentru că snobează. (am mai zis-o, prefer pisica – Giocondei).
Al doilea – despre cum e „žstricat” Pleșu
Eu constat că dl. Pleșu e ușurel și demonstrativ, chiar când scrie bine. De altfel este așa PENTRU că scrie bine. E un „žstilist”; gândirea l-ar împiedica, i-ar taia „žswing”-ul, căci e aritmică. Nu trebuie deci să va mire că admiratorii necondiționați sunt admiratoare. „žVă place” Pleșu, dar dacă nu-l mai gândiți. Vă unge la lingurică. Dar este de-ajuns? Nu ne condamnă -cote-ul său senzualist- la prostie? Sunt mii de cititori care nu mai gândesc pentru că li se pare că o face Pleșu în locul lor. Pleșu N-O face! Uitați-va, iar, la ultimul editorial: „ždacă les absents on toujours tort, atunci les présents ont toujours raison”. E fals, e simplu truc. Sunt sigur ca dl. C vă va numi fisura logica („žîn logica matematică, asta se numește….etc”). Pentru mine însă este simplă minciună. AP ne joacă pe degete. „žAfectele” mele, căci și mie îmi „žplace” AP, se revoltă: „žbine, dom-le, dar nu mă lua de prost!” (deja eu și cu mine suntem în conflict asupra propriei inteligențe). Nu poți să fii „žmoralist” înainte de a fi „žmoral”! Nu? Imi furnizezi, în fiecare număr, câteva miligrame de moralină stătută, pe care ar trebui să ți le administrezi întâi Å¢IE.
Veți înțelege deci de ce „žafectele” mele sunt partinitoare (P sau alții nu sunt mult diferiti de AP, fac „žintelectualii lui Băsescu”). De altfel afectele sunt intotdeauna partinitoare, nu exista afecte „žobiective”. Ar trebui să ne plasăm doar în gândire.
În fine, iertați-mă, dar e idiot să presupuneți că eu aș fi țuțărul Contelui, cum P, al lui AP. E o disimetrie evidentă, (eu și C suntem anonimi, avem alte meserii, alte interese… suntem chibiți, nu actori) și nici nu cred că, in ce-l privește pe P, este în cauză țuțăreala. (Quoi que…mă mai gândesc).
Ce a mai rămas? „žsuficiența dansantă”. Aici e simplu: argumente împotrivă! Măcar la ce am zis acum. (se va înțelege că „žimi place” nu e argument ci suficiență).
va multumesc pentru consistenta raspunsului. din pacate, timpul nu-mi permite sa atac arborescent tot ce ati insirat mai sus. voi incerca un survol (fara pretentii romantice):
una din nemultumirile dvs. de fond e lipsa argumentelor in tolba adversarului.
la conte vedeti geometrie si nerv liric, la P-elle si la Plesu veleitate sleita, respectiv pirueta estetizanta (deci saracie speculativa). la conte umilitate si onestitate intelectuala, la ceilalti ipocrizie si infatuare. insa nici textul dvs. nu are datele unei argumentatii, ci substanta unei clasificari sentimentale : „observati de pilda ca…” + derivele vinovate ale cucoanei Iusuf + doua exemple tratate caricatural. eu nu pot deduce din acel pasaj nici virtutile contelui (umilitate, bun-simt etc… atentie : nu spun ca e pe dos, ci ca nu construiti un rationament convingator pentru a le scoate in fata.), nici pacatele inculpatilor. si la ce lectii va referiti cand spuneti ca ” dl. C. e inca în viata, pentru ca accepta lectiile”. lectiile cui? pe Plesu e limpede ca-l considera alienat etic si vasal basist. umilitate in fata cui? poate in fata intelectualilor multumiti de agenda si portretele usl? poate ma lamuriti si pe mine de la CINE incaseaza contele cu umilitate. sau nu e cazul fiindca ” este mai mult decat vizibil ca…” ?
sa inteleg ca Plesu e, in ochii dvs., un retor abil, nu un ganditor serios. cofetaria si chirurgia nu fac casa, nu merg impreuna. va referiti la intreaga lui opera sau la publicistica din dilema? sau doar la ultimul articol?
(sa inteleg ca saint-german-ului ii iese totusi melanjul asta, nu? de reusita stilistica si rigoare logica.) in acest punct iarasi nu argumentati, ci desfasurati sentinte. luati un sofism din contextul lui satiric si-l dilatati peste intreaga faptura auctoriala a lui Plesu. (care, oricum, nu s-a recomandat niciodata ca filozof sau facator de blocuri conceptuale).
in fine, nu am spus ca ati fi ” tutarul Contelui ” ci ca il aparati prompt si cu acelasi tip de patos intalnit la P-elle cand incearca sa-l recupereze pe Plesu in fata forumistilor demolatori.
Pleșu(în mintea lui):Băăă,troglodiților,voi nu pricepeți că eu vreau numai să iau și nu să dau?Ale dracu’ animale,nu mai vor să cotizeze nimic,nici măcar băSSecu.Iar milogul ăsta de Marga face pe democratul.Cred că o să mă lovească apoplexia când aud de Marga,Antonescu și PNL.Toți prietenii mei fac foamea cea rea,n-au făcut-o nici pe vremea comunismului cum o fac acum.Atunci te mai milogeai la tovarășu’,mai turnai ceva la Secu,mai scriai ceva prin ziare,mai o vizită moca prin străinătate,în fine,trăiai și tu ca omul.Acum poți să mori de dorul baclavalelor și nu-ți dă nimeni nici de pomană.Doamne,tocmai acum la bătrânețe te-ai găsit să mă pedepsești?Tocmai pe mine care am scris și despre îngeri,și despre Fiul tău Iisus,și despre băSSecu?!Vai,vai,vai! o să mor de foame,de urât și de-ntristare.
Fosta-i lele cat ai fost! Coane Plesu, nu mai faci Cotnar din vin de mat, bre! Hai, la azil, tataie, ca-ti moare discipolii-n drum la cerseala de la politicieni! Nu mai merge bre sa-i trimiti la produs in Cotroceni, gata, papasa. Hai, mai zi-o pe-aia ca basexu e matur, woodrea-i Greta Garbo si unguenu-i titrat, sa avem de ce rade de matale.
Zi-i, inteleptule, zi-i, sa-ti lipeasca mandea 100 de euro pe frunte, zi-i, sokeres yaorde talez baftalo, arribaaa!
Capodopera d-lui Plesu este propria-i caricatură. Numai un Cartarescu i-ar mai putea sufla Nobelul…
@conte
lasa-l ca cea mai grea „palma” si-au tras-o de la ambasadorul francez in Romania si de la presedintele francez.
Inca odata s-a demonstrat ca daca ei nu au fost acolo cartile lor au fost si nicidecum cineva precum marga sau alti asa zisi „faliti” de la „noul icr” nu le-au dat „cartile la topit”, la „ascuns” la „cenzurat”. Ca nu s-au vandut „ele sarmanele” asta e o alta treaba si tine de aceeasi lipsa de „interes international” pe care subiectele „maretilor” intelectuali le „suporta”.
Dl Plesu nu se mai poate „reseta” si nicidecum reincarca. Face parte dintr-un „tot” care impune „directie” si „asa zis argument”. Prizonier al unei parti intr-un razboi pe care nu-l poate castiga si nici pierde si-a ratat definitiv scopul intelectual. Libertatea de gandire.
Shadow,
Da! Si-a pierdut libertatea de gandire si FATA DE PROPRIILE UMORI, nu numai fata de stapanii tranzitorii. E ca o dama care te convinge de teorema lui Thales facand gratii, aratandu-si gamba fina. Acuma…sa recunoastem, daca e de-ajuns de fina, POTI sa fii convins si de teorema; mie, cel putin, mi s-a intamplat des in tinerete. (si nici acuma nu sunt mult mai destept, daca stau sa ma gandesc).
@Adrian
Pot intelege argumentul „gambelor fine ale damei”. In fond nu strica sa imbinam „utilul” cu placutul si sa demonstram ceea ce merita demonstrat. In plus toti am fost „tineri” sau mai „suntem” inca. Chiar si domnul Plesu. O sper din tot sufletul pt dansul.
Eu as astepta de la dl Plesu o eentuala critica fata de „vanzarile” slabute pe care propria s-a carte le-a inregistrat” la Paris. Sa fie oare din vina „ambasadorului” care nu a mai vrut sa-i faca publicitate, a usl-ului si a lui Marga care nu i l-a trimis la „topit”? Pt ca „teancurile” de carti erau bine merci la Paris dar nici tipenie de om in zona. Erau multi la alti autori mult mai putin „vocali” si mult mai „liberi” in „cuget” si mai ales in „morala”. De altfel tema „libertatii” nu este „noua” si nici macar nu imi apartine. Pana si Llosa a enuntat-o 🙂
Superb!
Din pacate nimeni nu pune in mod public intrebarea asta…,
iar Dl Plesu se adanceste in fotoliul convenabil al conditiei sale de intelectual, deasupra rigolelor si umorilor politice. Sanchi!