Andrei PleÈ™u „“ arhetipul descurcărețului simpatic „“ trădat de subconÈ™tient
Cum am mărturisit de mai multe ori, domnul Andrei PleÈ™u rămâne pentru mine un punct de interes atât atitudinal cât È™i stilistic. Domnia sa întruchipează arhetipul descurcărețului simpatic care-È™i realizează performanțele exploatându-È™i calități native indiscutabile cum ar fi inteligența sprințară, cultura lucrativă È™i un soi de cameleonism È™ugubăț pe care e greu să te superi atunci când nimereÈ™ti în zona lui de prestidigitație cu joben, capă È™i iepuraÈ™i. (Unele dintre adjectivele la care apelez sunt special alese din recuzita lexicală preferată a maestrului).
Arta distinctivă a domnului PleÈ™u este de a găsi, pentru orice culoare de interlocutor politic È™i de câte ori întrevede o utilitate personală de bon – ton, glumița cea mai vandabilă, bombăneala cea mai flatantă È™i perplexitatea cea mai seducătoare pentru a valorifica momentul.
Nu e deloc întâmplătoare performanța domnului PleÈ™u de a fi slujit velin toate regimurile post-revoluționare din România; fără reliefuri accidentate, fără crampe ideologice, fără rictusuri doctrinare.
Dar arta domnului PleÈ™u nu se reduce doar la „ža zice bine”, la a prezenta, ca un destoinic patiser, apetisanta strălucire a cornului lunii. Domnul PleÈ™u excelează È™i în arta de „ža tăcea bine”, de a nu se atinge de ridurile feței ascunse a Doamnei Nopții, de temele umbroase pe care protectorii săi le vor uitate cât mai repede.
Uneori insă, în slalomul acesta amețitor, în dilema creată de dute-vino-ul între „žce să zic” È™i „žce să tac”, subconÈ™tientul mai joacă È™i feste.
De exemplu, domnul PleÈ™u (care este un mare apărător al democrației atunci când asta ii convine) nu a suflat o vorbă despre felul securistico „“ È™mecheresc în care democrația a fost fentată pentru a fi debarcat Victor Ponta de la Palatul Victoria. Prea era pe placul domniei sale mătrăÈ™irea respectivului pentru a se lega de detaliile mai puțin cuÈ™ere ale manevrei. Nici despre „žrealismul È™i pragmatismul” tinerilor frumoÈ™i È™i liberi care scandau, la adresa politicienilor, „žsă plece toți”, fără a propune nimic rezonabil în schimb (pentru că asta nu e treaba lor, să se ocupe cine trebuie… sic!), nu a scris domnul PleÈ™u vreun editorial mustrător. Nu te poți lega de masa de manevră care te-a ajutat, fără să-È™i dea seama, să-ți atingi scopurile politice murdare pentru că, nu-i aÈ™a, tu eÈ™ti un descurcăreț care nu se împiedică de principii sau de virtutile săpunului.
Cum spuneam, însă, subconÈ™tientul lucrează È™i, uneori, mai joacă È™i feste.
Alegându-È™i un subiect călduț pentru ultimul articol din Adevărul, subiectul refugiaților (http://adevarul.ro/international/europa/discursuri-sterile-1_56dc53325ab6550cb88eb61b/index.html#), domnul PleÈ™u face, la un moment dat (precizând, prudent, că se referă mai ales la o retorică foarte vie în Occident), următoarea caracterizare:
„žO sumedenie de inși „žcool”, anti-establishment, flancați de politicieni „žde opoziție” și încurajați de imaculate principii civice, pledează pe diverse tonuri pentru „ždeschidere”: să primim tot, să găzduim toată nefericirea lumii, să integrăm, să salvăm, să hrănim, să ne bucurăm de oaspeți. Chestie de „žumanism”, de globalizare, ba putem pentru ca să zicem de „žeuropenism”! Iarăși: oamenii aceștia nu au de rezolvat probleme de cazare, de alimentație, de absorbție socială, de educație, de sănătate ș.a.m.d. Dar sunt pe baricade. Se uită de sus la cei nițeluș mai speriați, mai prudenți, mai pragmatici. Strigă lozinci „žgeneroase”, dar nu le trece mai niciodată prin cap să ia, de pildă, acasă, o familie de refugiați. Asta nu! Nu e treaba lor! Să se ocupe „žstatul”, că – vorba lui Conu` Leonida „“ „žde-aia-i stat, el ce grijă are?!”
Citind fragmentul de mai sus este însă imposibil să nu observi cât de bine se potriveÈ™te descrierea aceasta (destinată altcuiva de Andrei PleÈ™u) tinerilor frumoÈ™i È™i liberi de la BucureÈ™ti care, într-o zi de rebeliune alimentată subtil din off, au dărâmat un guvern ales democratic pentru a-l înlocui cu NIMIC.
Dacă renunțăm la referirile care privesc strict găzduirea refugiaților, textul devine:
„žO sumedenie de inși „žcool”, anti-establishment, flancați de politicieni „žde opoziție” și încurajați de imaculate principii civice, pledează pe diverse tonuri pentru „ždeschidere. Chestie de „žumanism”, de globalizare, ba putem pentru ca să zicem de „žeuropenism”! Iarăși: oamenii aceștia nu au de rezolvat probleme de alimentație, de educație, de sănătate ș.a.m.d. Dar sunt pe baricade. Se uită de sus la cei nițeluș mai speriați, mai prudenți, mai pragmatici. Strigă lozinci „žgeneroase”, dar nu le trece mai niciodată prin cap să ia, de pildă, acasă, o familie de sărmani. Asta nu! Nu e treaba lor! Să se ocupe „žstatul”, că – vorba lui Conu` Leonida „“ „žde-aia-i stat, el ce grijă are?!”
Vreau să-i mulțumesc subconÈ™tientului domnului PleÈ™u pentru această caracterizare obiectivă (È™i, desigur, involuntară) a acelei părți din generația Facebook, cu cuțitu-n dinți, care e pe cale să devină un soi de fetiÈ™ al anarhiÈ™tilor de modă nouă de pe la noi.
„žSă plece toți”, „žtoate partidele aceeaÈ™i mizerie”, „žfără politicieni” … cam asta este tot ce e capabilă să producă, ca gândire È™i reforme, o mână de neinformați (È™i de aceea uÈ™or manipulabili), de grăbiți (È™i de aceea fără viziune), de superficiali (È™i de aceea fără soluții), de egoiÈ™ti (È™i de aceea fără țară).
Am spus „žo mână”, nu „žtoți”. Vreau să fie limpede acest detaliu pentru cei care vor sări să mă combată: mă refer strict la aceia pentru care părinții nu mai contează, familia nu mai contează, limba nu mai contează, cultura națională nu mai contează.
Adică, din fericire, o minoritate. Încă.
Comentarii prin Facebook:
ce a facut Plesu poate fi calificat de Mungiu despre o blasfemie la adresa bibliei europenismului, care propaga toleranta, multiculturalismul, corectitudinea politica, integrarea sociala si alte baliverne de ametit lumea credula, plus o insulta imensa la adresa facebucistilor cool si anti-establishment, sincer nu-l mai citesc pe Plesu ca nu merita sa-mi pierd timpul cu ce debiteaza un plezirist oportunist fara opera de valoare dar cotat drept un mare ganditor, o fi, dar de doi bani!! daca te intrebi ce mai conteaza pentru generatia Facebook (cumplit mestesug de tampenie) logic ajungi la umanitatea lor, dar nu sunt cumva niste cyborgi??!!
Dle. Conte’
Subscriu, macar e simpatic
Dar lasati plevusca. Bagati ceva cu Darren White
Traim vremuri blestemate, daca toata intelighentia tarii asteia are chipul moneda Plesu-Liiceanu. Pentru ca otravitul de Liiceanu „pe alt tabel este”, marele carturar roman care se vrea Plesu, un oportunist si un plescar, in fond, desi se crede un intelectual subtire, n-are timp si disponibilitate sa vada, de un sfert de veac incoace, ca poporul asta are multe si felurite dureri, numai grijile „vazute” de domnia sa nu. Ca individ ce s-a aflat in toate comisiile si comitetele, oemgeurile si fundatiile, toate patite gras de la buget, din ’90 incoace, nu a identificat nici macar una din marile probleme culturale ale natiei. Cum e sa fii „marele destept national”, sa-i cauti pe toti la unghii si batistute, sa-i tragi de urechi pentru asazise subtilitati culturale si politice si sa nu vezi ca se stinge, la propriu si la figurat, lumina in satele Romaniei? Daca „anarhistii” Romaniei de azi sunt tinerii frumosi si liberi din piata, cu doua facultati particulare si slujba la cate o multinationala, cum vor fi „anarhistii” Romaniei de maine? Vor mai sti sa citeasca, in afara de limba feisbuc vor mai sti ei sa comunice cumva? Angajatorii lor nu vor fi cumva niste matusalemici care inca mai stiu tabla inmultirii? Copiii copiilor de la tara, care acum invata la lumanare, vor mai avea macar opaite? Si se vor hrani cu cornul si laptele expirate, donate de multinationalele care au luat locul indigenilor? Pentru ca nu vor mai fi locuri de munca in Europa civilizata, primitoare de refugiati numai islamisti, ca sa „ne imbogatim cultural”, cum ne spunea ambasadorul american? Sunt astea intrebari pe care si le pune domnul Plesu, fie si in intimitate?
Stimate Conte
Am citit, la indemnul dumneavoastră articolul in discuție. Dacă imi permiteți, voi menționa de la bun inceput că nu sunt deloc fascinat de „calitățile native indiscutabile cum ar fi inteligența cameleonică, cultura sprințară È™i un soi de lucrare È™ugubeață pe care e greu să te superi atunci când nimereÈ™ti în zona lui de prestidigitație cu joben, capă È™i iepuraÈ™i”
Am reuÈ™it, datorită acestui fapt, să surprind o alta fațetă: metoda lui standard de a manip ula „auditoriul” specifică tuturor articolelor publicate. Metodă aÈ™ zice parÈ™ivă:
– intotdeauna stabileste subiectele in funcție de sensibilitațile opiniei publice referitoare la „directivele trasate” (cazul de fața: noul val migrator)
– prezintă părerea proprie despre subiect, clamând fără echivoc că toți care gandesc diferit sunt „ipocriți”, „Fără convingeri reale, fără reflecție autentică, fără implicare concretă”
– mai apoi ca sa sublinieze acest fapt gaseÈ™te un exemplu față de care auditoriul se va simti inconfortabil să se raporteze: in acest caz, „un fost boxer, un fost agent de pază, adică un nimeni”, „care luând exemplu de la Putin sau de la chineji i-aține calea premierului ca să-l dăscăleasca”
– ca să mai dreagă busuiocul mai adaugă È™i alți subiecți mai frecventabili: in cazul fața pe Victor Orban (oaia neagră a UE) dar căruia, deasemenea, ii minimizează „subtil” activitatea: „face garduri si se ia la trânta cu Bruxelul”
– In incheiere fiind sigur că auditoriul este complet complexat, ruÈ™inat de propriul mod de gândire, ii prezintă minuțios ce cale trebuie să urmeze, neuitând totuÈ™i să-l mai ruÈ™ineze discret: „oricine are dreptul să-și expună convingerile. Cu condiția să nu se simtă, sub ele, oratoria vandabilă, neaoșismul rudimentar, inflația eu-lui propriu”
Aceasta atitudine fata de cei care avand opinii diferite, ii citesc totusi articolele denota o pretenție de superioritate care nu poate sa genereze decat „sictir” general È™i nu „un punct de interes”.
Referitor la „mână de neinformați pentru care părinții nu mai contează, familia nu mai contează, limba nu mai contează, cultura națională nu mai contează”
Da, ei sunt o minoritate: doar treizeci de mii, dar vorba bancului ei sunt treizeci de mii È™i noi restul pana la 20 de milioane suntem singuri… din ce in ce mai singuri.
O seară perfectă!
Conte, Referitor la postarea anterioara privind reinvestirea d-nei K., incep sa cred ca a fost sursa de inspiratie a lui Darren White, fostul Șef al US Secret Service Europa de Est la interviul dat lui Turcescu. Cred ca dupa ce a citit postarea dvs., hop si el cu interviul sa va confirme!!! Cer permisiunea ca numai acum sa-l imit si eu pe Gm (de pe acoperis): „Hehehe!!!”
Mare adevar in cele spuse despre Plesu. Carturarul a traversat cu brio toate regimurile si a profitat de ele cu un aer intelectual manifest, desi cred ca este o mica lichea post-revolutionara…
A rămas o mică… piftea din regimul ceauÈ™ist. Caracter n-a avut niciodată.
Ce minoritate, conte? Ai vazut rezultatele de la testele nationale? Pe mine ma ia pe sira! Si, cum spune un truism perfect aplicabil, „niciun prost nu stie ca-i prost” As adauga: nici macar nu banuieste!