Scorul acestui articol
[Total: 107 voturi. Media: 4.9]

 

Am tot amânat să scriu despre alegerile din PNL pentru că așteptam ca, mai intâi, să mă poziționez eu într-un fel sau altul. Să adun suficiente argumente ca să pot spune: l-aș prefera pe X. Și apoi să explic de ce.

Din păcate, nu s-a cristalizat nimic. Teoria „răului cel mai mic” a funcționat când a fost de ales între Iliescu și Vadim. Contrastele erau atât de nete atunci încât nu lăsau loc de confuzii sau jocuri de lumini. Comparabilă cu acea situație ar fi în acest moment o alegere între PNL și USR-PLUS. Aș vota PNL cu două mâini ca să protejez ce se mai poate proteja de extremismul isteroid al haștagilor, de incompetența lor demolatoare.

Dar între Câțu și Orban? Între kitsch și manea? Parcă mi-e și jenă să iau lucrurile în serios.

La prima vedere, pentru cei care detestă regimul iohannist, ar fi de preferat victoria lui Orban. Întâi pentru că asta ar însemna debarcarea lui Câțu de la Palatul Victoria. Apoi, pentru că între cei doi cabotini, Câțu e de departe mai apropiat tipologic de diliii de la USR-PLUS decât Orban.

Pe de altă parte, însă, am experimentat aproape un an scârța „“ scârța lui Orban ca premier și știm ce valuri toxice declanșează în rărunchii patriei mlădierile  acestuia de cobră hipnotizată ba de doinitul din fluier al lui Iohannis, ba de geamparalele cu zdrăngănit de cătușe ale lui Kovesi.

Așa că răul cel mai mic nu este identificabil pentru mine din ce fac și ce spun cei doi în actuala lor irupere electorală. Ba, mai mult, lucrând aceștia atâta timp în tandem nici nu știi, dintre ei, care a fost până la urmă căpitanul. Generalul, ni s-a spus. E clar! Dar căpitanul?

Recomandarea mea, prin urmare, este să ne instalăm confortabil în fotolii și să încercăm să ne bucurăm de circul acestor clovni involuntari. Să râdem cu poftă de grobianismul lor politic, de nonșalanța cu care își pun piedici, își trag preșul, își sapă gropi, își transmit ferpare.

Alegerile din aceste zile din filialele PNL developează cum nu se poate mai crud actualul galben liberal. Este galbenul puroiului. Galbenul unei cangrene profunde.

Cum să râzi de așa ceva? „“ veți obiecta cu o sobrietate ce nu se potrivește deloc momentului. Vă răspund eu, cu ușurătatea cuvenită: să râzi zdravăn, cu gura până la urechi și cu sentimentul participării la făptuirea unui bine necesar.

Se luptă pentru supremație doi măscărici cocoțați pe catalige. Tălpile lor nu mai ating de mult pământul, dar ei se cred înalți, vizionari, reprezentativi.

Å¢opăiala lor împiedicată zgârie țărâna, stârnește praful și prevestește căderi. Ei se scălâmbăie dând din gură ca din meliță și din brațe ca din niște aripi de placaj prinse cu scotch la subsuori. Astfel se cred stabili și grațioși. Nici prin cap nu le trece că au intrat deja în vrie, că exact așa se prăbușesc avioanele rămase fără motor. Încercând să se înșurubeze în nimic, lăsându-se pe-o rână pentru a se frânge iremediabil la prima contră mai dură a realității. Ei au ieșit la agățat tembeli care să îndese ca orbeții voturi în urnă și habar n-au că astfel produc frenetic muniție pentru propria lor decădere.

Așadar, să ne distrăm fără rețineri!

De infatuarea oligo a premierului Câțu, de șiretenia cu clopoței a președintelui Orban, de panglicile de sulf emanate de cațavencianul fante de Mănăștur Rareș Bogdan, de elucubrațiile bucolicului pictor cu mioare pe dealuri Gheorghe Flutur”¦

Să ne amuzăm plenar!

De șleahta de fomiști ce-și vând voturile cu 400 lei bucata dar se revendică, fuduli, de la Brătieni și de la principiile înalte ale acestora, de fanfariștii cu instrumente de poleială ce înalță ode marelui premier expert in împrumuturi oneroase și unicului Ronaldo de sub Tâmpa mai șchiop decât Garrincha dar egalul aceluia la avalat grade vegetale, și, mai ales, de tartorul acestor împielițați ridicoli, de inegalabilul purtator de sceptru înamorat de posesivul „MEU”.

Toți caraghioșii ăștia vopsiți în nuanțe hepatice, care își fac denunțuri, falsifică alegeri, așteaptă cu maceta la cotitură și apoi, viteji nevoie mare, dau alarme la 112, nu infracționalizează de capul lor. Ei sunt ai cuiva! Sunt asumați de cineva! Ei sunt Partidul MEU, Guvernul MEU, Turma MEA de păscut temeinic țara.

Să-i arătăm cu degetul și să râdem! Asta ne-au mai lăsat la îndemână, asta folosim. Ce poate fi mai reconfortant decât să-i contempli, ca la luptele de cocoși, cum se jumulesc de tuleie unii pe alții sub severa moțăială a starostelui de la Cotroceni veșnic hibernant.

Dar, totuși, să nu credeți că rolul președintelui Iohannis este doar acela de a arunca la un moment dat prosopul pentru abandonarea unuia dintre cei doi. El are și misiunea de a intimida.

Ambii combatanți, mă refer, desigur, la Orban și Câțu, știu că există o armă cu care ar putea tranșa instantaneu lupta dintre ei. Este însă o armă pe care niciunul nu are curajul să o folosească primul, de teama că l-ar putea supăra pe președinte. Această armă este promisiunea ruperii alianței cu USR-PLUS și inițierea unor negocieri de colaborare cu PSD.

La acest moment există o presiune uriașă din partea activului penelist din teritoriu pentru scoaterea de la guvernare a USR-PLUS. Desigur, însă, fără pierderea guvernării de către PNL. O astfel de mișcare nu e de conceput fără cooptarea PSD.

Primul, dintre Orban și Câțu,  care ar promite schimbarea de mai sus și-ar asigura, fără doar și poate, simpatia și susținerea votanților la Congres. Cu o singură condiție însă: să mai ajungă să candideze!

Pentru că, hibernare „“ hibernare, dar e suficientă o tresărire a labei ursului de la Cotroceni peste butoanele ultrasensibile ale celebrului binom pentru ca un dosar penal deschis condidatului indisciplinat să tranșeze lupta pentru președinția PNL înainte ca aceasta să mai ajungă la urne.

Ludovic Orban a încercat un prim pas în direcția sugerată de mine. În ultimul său discurs electoral a atacat destul de virulent USR-PLUS de pe poziții naționaliste, afirmând printre altele:

„Partidul Național Liberal are niÈ™te parteneri de guvernare care, de multe ori, parcă nu s-au născut aici. Nu i-am văzut la drapelul național, nu i-am văzut la momente esențiale în celebrarea a tot ceea ce este simbol al națiunii române, ca să nu spun că nu i-am văzut jurând pe Biblie È™i nu i-am văzut făcând cruce„!

Vom vedea dacă e doar un început, dacă va mai urma și altceva sau a fost o simplă înțepătură retorică.

Până atunci, însă, bucurați-vă de spectacol!

Petrecere frumoasă!!!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/07/Catu-Orban.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/07/Catu-Orban-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri PNL,denunturi DNA,falsificari voturi,guvernul meu,kitsch,manea,Rares Bogdan fante de Manastur,razboi Orban Catu  Am tot amânat să scriu despre alegerile din PNL pentru că așteptam ca, mai intâi, să mă poziționez eu într-un fel sau altul. Să adun suficiente argumente ca să pot spune: l-aș prefera pe X. Și apoi să explic de ce. Din păcate, nu s-a cristalizat nimic. Teoria 'răului cel...Blog politic si polemic