Alba – neagra, de la Ceaikovski la Pleșu
Andrei Pleșu se află azi în paradoxala situație de a nu i se mai putea da dreptate nici măcar atunci când are. Explicația este simplă și  legată surprinzător, în latura ei umană, de  popularul joc  ajuns  mangleală și botezat la maturitate, din rațiuni de echidistanță etnică , „alba – neagra”. Â
Primul mare artist care a jucat alba-neagra cu publicul său a fost Piotr Ilici Ceaikovski. S-a folosit pentru asta de două lebede antagonice  și o muzică unificatoare. A făcut-o onest, cu respect față de precepte, definiții și simboluri, dând binelui lumină și răului intuneric  exact cât să nu tulbure, prin contraste tari ori umbre flasce, clar – obscurul conviețuirii lor în fabule cu oameni.
Andrei Pleșu ne propune și el, prin publicistica sa de tranșee, o formă cultă de alba – neagra.  Adică ne împărtășește săptămânal (negru pe alb, se înțelege),  părerile sale despre viață și politică, despre valori și morală, despre frumos și urât, despre bine și rău. Doar că alba – neagra sa, confruntată cu astfel de binoame deschise oricăror capricii demonstrative , nu rezistă a se păstra în regimul de puritate și bune intenții ceaikovskian ci împrumută tot mai mult din tenta de șireată îndemânare a jocului, așa cum este el practicat in prezent.
De pildă, domnul Pleșu ne spune că pentru dânsul alb înseamnă „onorabilitate guvernamentală” și negru „miniștri sau parlamentari cu probleme penale”. Ce poți comenta la asta? Este corect, omul are dreptate!
Și totuși, cum să-i dai dreptate când îți amintești că acela pe care domnia sa l-a votat la prezidențialele din 2009 era pentru dânsul alb, deși zoaiele afacerii penale cu „casa din Mihăileanu” (ca să nu mai vorbesc de aluviunile flotei sau de cenușa jegoasa a ingineriile cu terenuri via Cășuneanu) îl năclăiseră până peste cap; când vezi că pentru dânsul actualul președinte al Senatului este, prin edict de umoare, negru, negru „“ zmoală, deși nu i s-a identificat vreun pigment penal ori infamante nocturne bahice de gangster de port?
Ne mai explică domnul Pleșu cum, pentru domnia sa, „interesul general ar fi fără premieri acuzați de furt intelectual”. Din nou are dreptate. Dar, din nou, cum să i-o dai? Cum să-i dai dreptate când știi că aceeași gură, a aceluiași guru, cu aceleași principii turnate în bronz și aceeași bibliotecă de strivit semidocți, ne recomandă drept politicieni de urmat, preferințele sale de alb politic, două mârțoage page ca Sever Voinescu ori Teodor Baconschi? Adică furtul intelectual să fie negru dar furtul material alb?
De fapt, ce fac celebrii noștri „ambasadori de culoare”, atât de huliți, cu măsuța lor pliantă pe care permută trei capace de bere, de au transformat în amenințare globală și brand de țară activitatea lor „ludică”? Încurcă intenționat albul cu negrul și incearcă să tragă profit din asta.
Nu vi se pare că și domnul Pleșu face cam același lucru în publicistica sa recentă pe teme politice?
Aș mai vrea să semnalez din articolul la care mă refer și o inadvertență logică cel puțin bizară pentru un pedant în ale silogismelor cum este autorul.
Este vorba de următorul fragment:Â „„žabsenții, prin definiție, greșesc.” Înțeleg, prin simetrie, că „žprezenții”, prin definiție, au, în orice condiții, dreptate.”
Nu, iubite domn Pleșu! Prin simetrie nu rezultă nicidecum că „prezenții, prin definiție, au în orice condiții dreptate”. Ați blufat și ați ratat. Pentru că „prezenții”, în ecuația asta, știți prea bine, nu cad automat sub sentința greșelii, precum „absenții” ci au deschisă o dubla  posibilitate: uneori de a greși, alteori de a avea dreptate.
Aici, legea terțiului exclus nu este aplicabilă din simplul motiv că nu ne plasăm în ipotezele logicii binare. Doar aparent disputa este între „absenți” și „prezenți”. În realitate „prezenții” pot conține mai multe subcategorii: unele care greșesc și ele, altele care au dreptate.
Un boxer care absentează de la Olimpiadă nu are nicio șansă la medalii. Nu înseamnă însă că toți cei se prezintă la Olimpiadă au medalia asigurată.
Închei cu un alt exemplu de alba „“ neagra, marcă inconfundabilă Andrei Pleșu.
„În România s-a trăit, peste 40 de ani, din efortul unora de a fi absenți”. Corect, sugestiv, bine spus. Excelent contraexemplu, servit direct la ficat domnului ambasador.  Dar, când să-i dai dreptate puncheurului cu verbul, brusc îți aduci aminte de o scrisoare adresată lui Nicolae Ceaușescu și ți se oprește verdictul în gât . Pentru că acea scrisoare nu fusese scrisă de un condamnat la moarte care imploră clemență ultimei instanțe  ci de un intelectual trimis să doarmă puțin la prici și care-și cerea înapoi, foarte prezent propagandistic, salteaua moale, așternuturile de bumbac satinat, pernele umplute cu pene de gâscă.
Iată inadecvarea. Iată omul. Iată de ce ricanez!
https://www.conteledesaintgermain.ro/alba-neagra-de-la-ceaikovski-la-plesu/29-03-2013Editorialealb - negru,alba neagra,Basescu,casa din Mihaileanu,Casuneanu,Ceaikovski,clar-obscur,legea tertiului exclus,logica binara,PlesuAndrei Pleșu se află azi în paradoxala situație de a nu i se mai putea da dreptate nici măcar atunci când are. Explicația este simplă și  legată surprinzător, în latura ei umană, de  popularul joc  ajuns  mangleală și botezat la maturitate, din rațiuni de echidistanță etnică , 'alba -...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
TRAIAN BASESCU sau ATLASUL MODERN: http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2013/03/31/traian-basescu-sau-atlasul-modern/.
Excelență,
E chiar mai simplu să „žcitești” mecanismul logic de produs sofisme pe care-l exercită cu profesionalism maxim musiu Pleșu.
Papașa acuză de furt intelectual pe premierul Ponta. Da, plagiatul acestuia este o evidență. Dar asta este urgența numărul unu în România condusă de un fraudulos vînzător de flotă, de un „žinginer” imobiliar (vezi relația cu Cășuneanu) și de un abuziv edil (cazul Mihăileanu)? E mai penal să furi texte decît să subtilizezi sute de milioane de euro? Natural, furtul rămîne furt, indiferent de cantitate. Însă pe mine, ca elector și cetățean, mă interesează să fiu furat cît mai puțin, nu cît mai mult (căci încă nu s-a inventat o societate fără furt, idealiștii n-au decît să viseze!).
Pe urmă, apropo de furtul intelectual. În 1987, cînd a apărut cartea de eseuri a lui papașa Pleșu, Minima moralia, la Cartea Românească, a văzut cineva vreo trimitere la volumul omonim al lui Theodor W. Adorno? Nici măcar o referire, una subțire, în „žCuvîntul înainte”… Contează că furi zeci de pagini sau doar un titlu? Eu zic că nu!
Nu în ultimul rînd: ambasadorul francez la București avea dreptate cînd spunea că „žaceia care absentează nu pot avea, prin definiție, dreptate”. Nu însă pe de-a-ntregul. De ce? Păi „žabsenții”, „ždisidenții lui pește prăjit”, „žanticomuniștii din oficiu” erau, DE FAPT, foarte… PREZENÅ¢I. Prin cărțile lor, așezate foarte la vedere pe tarabe, în standul românesc, cărți traduse la greu în anii trecuți pe banii bugetului de stat. Deci, la limită, „žabsenții” nu pierdeau nimic pecuniar. Dacă erau atît de „ždezgustați” de „žticăloșia și incompetența” noii administrații a ICR-ului, trebuiau să retragă toate titlurile, ca protestul să fie credibil.
Însă mde, sensibilitatea „žspirituală și metafizică” a lui papașa și a comilitonilor telectuali se întinde pînă la sunători, nu și dincolo de ei.
Nasol, conte, de cacao elită românească!
Youre damn rigth! Acuma, nu stiu, Plesu e papasa sau papuasa?
Fiindcă mâine se împlinesc 80 de ani de la nașterea lui NICHITA Stănescu,și fiindcă pe cele „11 Elegii” le consider cele mai bune poezii din ultimii 50 de ani,pentru Conte și pentru voi toți,îmi permit să postez una din elegii:
A unsprezecea elegie
Intrare-n muncile de primăvară
I
Inimă mai mare decât trupul,
sărind din toate părțile deodată
și prăbușindu-se din toate părțile-napoi,
asupra lui,
ca o distrugătoare ploaie de lavă,
tu, conținut mai mare decât forma, iată
cunoașterea de sine, iată
de ce materia-n dureri se naște din ea însăși,
ca să poată muri.
Moare numai cel care se știe pe sine,
se naște numai cel care își este
sieși martor.
Ar trebui să alerg, mi-am spus,
dar pentru asta va trebui mai întâi
să-mi întorc sufletul
spre nemișcătorii mei strămoși,
retrași în turnurile propriilor oase,
asemenea măduvei,
nemișcați
aidoma lucruilor duse până la capăt.
Pot să alerg, pentru că ei sunt în mine.
Voi alerga, pentru că numai ceea ce este
nemișcat în el însuși
se poate mișca,
numai cel care e singur în sine
e însoțit; și știe că, nearătată, inima
se va prăbuși mai puternic spre propriul ei
centru
sau,
spartă-n planete, se va lăsa cotropită
de vietăți și de planete,
sau
întinsă va sta pe sub piramide,
ca înapoia unui piept străin.
II
Totul e simplu, atât de simplu încât
devine de neînțeles.
Totul este atât de aproape, atât
de aproape, încât
se trage-napoia ochilor
și nu se mai vede.
Totul este atât de perfect
în primăvară,
încât numai înconjurându-l cu mine
iau cunoștință de el,
ca despre-o răsărire de iarbă mărturisită
de cuvinte gurii care le rostește.
mărturisită de gură inimii,
de inimă sâmburelui ei,
cel în el însuși nemișcat, aidoma
sâmburelui pământului
care-ntinde jur împrejurul lui
o infinitate
de brațe ale gravitației,
strângând la sine totul și deodată
într-o îmbrățișare atât de puternică,
încât îi sare printre brațe mișcarea.
III
Voi alerga, deci, în toate părțile
deodată,
după propria mea inimă voi alerga,
asemeni unui car de luptă
tras din toate părțile simultan
de o hergelie de cai biciuiți.
IV
Voi alerga până când înaintarea, goana,
ea însăși mă va întrece
și se va îndepărta de mine
aidoma cojii fructului de sămânță,
până când alergarea
chiar în ea însăși va alerga, și va sta.
Iar eu mă voi prăbuși asemeni bărbatului tânăr
Întâmpinându-și iubita.
V
Iar după ce voi fi făcut ca alergarea
să mă-ntreacă,
după ce
mișcându-se-n sine va sta
ca de piatră, sau
mai degrabă asemeni mercurului
înapoia geamului
oglinzii,
mă voi privi în toate lucrurile,
voi îmbrățișa cu mine însumi
toate lucrurile deodată,
iar ele
mă vor azvârli înapoi, după ce
tot ceea ce era în mine lucru
va fi trecut, de mult, în lucruri.
VI
Iată-mă
rămânând ceea ce sunt
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgându-mă de pretutindeni,
smulgându-mă de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, și
din stânga mea, de deasupra, și
de dedesubtul meu, plecând
de pretutindeni și dăruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului „“ stelele,
pământului „“ aer,
umbrelor „“ ramuri cu frunze pe ele.
VII
„¦ trup ciudat, trup asimetric,
mirat de el însuși
în prezența sferelor,
mirat stând în fața soarelui,
așteptând cu răbdare să-i crească luminii
un trup pe măsură.
VIII
A te sprijini de propriul tău pământ
când ești sămânță, când iarna
își lichifiază oasele albe și lungi
și primăvara se ridică.
A te sprijini de propria țară
când, omule, ești singur, când ești bântuit
de neiubire,
sau pur și simplu când iarna
se descompune și primăvara
își mișcă spațiul sferic
asemenea inimii
din sine însăși spre margini.
A intra curățit în muncile
de primăvară,
a spune semințelor că sunt semințe,
a spune pământului că e pământ!
Dar mai înainte de toate,
noi suntem semințele, noi suntem
cei văzuți din toate părțile deodată,
ca și cum am locui de-a dreptul într-un ochi,
sau un câmp, pe care-n loc de iarbă
cresc priviri „“ și noi cu noi înșine
deodată, duri, aproape metalici,
cosim firele, astfel ca ele
să fie aidoma tuturor lucrurilor
în mijlocul cărora trăim
și pe care
inima noastră le-a născut.
Dar mai înainte de toate,
noi suntem semințele și ne pregătim
din noi înșine să ne azvârlim în altceva
cu mult mai înalt, în altceva
care poartă numele primăverii”¦
A fi înăuntrul fenomenelor, mereu
înăuntrul fenomenelor.
A fi sămânță și a te sprijini
de propriul tău pământ.
@Emigrant. Nu este frumos sa intri in casa omului si sa-l injuri. Contele e foarte generos.
Pe de alta parte, intrebarile puse sunt in mare masura justificate. Adica atat „alcoolistul” cat si dama lui s-ar cuveni, din cate stim si am vazut noi de-alungul timpului, sa se afle la mititica sau macar prin procese. Nu-i cred chiar atat de destepti incat sa-si fi acoperit definitiv urmele. Accept insa ca nu-i momentul unui nou scandal cu UE, iar pe de alta parte acuzatiile trebuie sa fie bazate pe probe beton, altfel nu suntem mai breji.
Iar acum, sa ne intoarcem la subiectul propus de conte: dl Pleșu. Despre care e de spus un singur lucru, cel pe care contele l-a spus deja, dar in mai multe cuvinte. Dl Plesu e un farsor. Ca filosof, ca moralist, ca purtator de adevar, nu si, ce-i drept, ca om de lume și de spirit (din ce in ce mai putin, de cand nu mai e crezut si adulat). Intamplarea ca s-a inhaitat cu Basescu nu a fost decat prilejul pentru a se devoala. Ca cu caracterul asa se-ntampla: cine are, are si cine n-are, n-are!
Acu ia ziceti-mi si mie, tataicu Plesu ista pe cine reprezenta daca se ducea acolosa, pe Marga sau cultura romana? A? Logica, tati, logica, mama ei de logica! Dar stai, ca Plesu e omul nemtilor, uitasem.
Conte, zisesi ceva de bacon-sky sau mi se paru? Pai asta-i dobitoc cu spume! Uite ce zicea (scrie pe cotidianul.ro): a fi de dreapta inseamna ca blablabla hahaha si sa fii mandru ca esti european, nu papuas. Pai bine bai, bacon din jacuzzi, daca eu sunt papuas mandru nu pot fi de dreapta? Hai, mars in Togo, ca-ti fac reclamatie la ambasada din Papua Noua Guinee, sa organizeze aia un salon pentru nentu Plesu si sa te puna pe tine persona non grata!
merde unde e „žI like” ? nu se gaseste nimic in pagina asta
Andreea p o sa zica ca ne-am inteles….Am zis oarecum acelasi lucru, la dilema, dar, ca de obicei, nu l-au publicat. Vi-l trimit maine (acum sunt acasa – e in calculatorul de la birou).
Daaaa, deci o polemica de un exceptional interes, deocamdata cu un singur participant, Plesu avand pe moment alte ocupatiuni mintale.
Deci ceva deosebit si extrafin.
Eu totusi ma incapatanez sa ma concentrez pe niste subiecte infinit mai putin importante.
Asa ca revin cu aceleasi intrebari:
-de ce este inca liber alcoolistul de la perdeluta?
-de ce este inca libera coarda alcoolistului de la perdeluta?
Revolutia bunului simt a invins de vreo 9 luni dar Antonescu e ocupat, ca de obicei, cu nimic, iar Ponta e ocupat cu executarea ordinelor lui basescu.
Deci domnu conte de St Reiki, intre doua polemici solitare cu absentul Plesu, n-ai vrea sa incerci si niste panseuri pe tema asta de nimic, a blatistilor pe care-i pupai la capul de jos in timpul referendumului si in ultima campanie de alegeri?
Hai, te rog, ca n-am mai ras de mult pe blogul tau de mare mica.
Glumetzul contelui. Talica n-ai inteles fisa postului tau: noi, invitatii trebuie sa radem de tine, nu viceversa (matale poti sa razi in pauze iar daca vrei mai mult, demisioneaza :). Intr-un fel ai dreptate, plea mult Presu strica dar nici sugestiile tale nu-s de lepadat.