Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Primul a fost cel cu Mihai Răzvan Ungureanu, imediat după investirea aceluia ca prim – ministru.În ambele interviuri, domnul Gâdea a încercat să joace la intimidare, agresiv până la forțarea limitei regulamentului, bazându-se pe faptul că evoluează pe teren propriu și că publicul de pe gradenuri aplaudă sau fluieră la semnalul său.
În ambele interviuri s-a aruncat furibund in ofensivă neglijând apărarea, părând a uita (sau a nu-i păsa) că are în față redutabili adversari de contraatac, cu verb, cu replică, cu viteză de reacție.
Aseară Crin Antonescu a venit la discuție deloc dispus să accepte compromisuri de complezență, cum ar fi acela de a înghiți insinuări sau aluzii mimând că nu le pricepe, de a se face că uită (sau n-a știut niciodată) ce seri oribile s-au organizat  în ultimele săptămâni în acel studio împotriva lui, de a se exprima eufemistic atunci când adevărul cere cuvinte tăioase.
– Domnule Gâdea, nu sunt dispus să accept fără replică mincinoase campanii de linșaj mediatic purtate împotriva mea de anumiți ziariști, până mai ieri declarați prieteni;
– Puteți, vă rog, să dați nume de astfel de ziariști? – l-a somat Gâdea cu o privire sumbră, indignat de presimțiri dar sperând că celălalt va da înapoi;
– Da, domnule Gâdea, de exemplu domnul Ciuvică, de exemplu dumneavoastră;
– Și puteți să explicați în ce a constat o astfel de așa zisă campanie de linșaj mediatic dusă de noi și de postul Antena 3 împotriva dumneavoastră? – a mai putut spune în registrul civilității, cu vocea sugrumată de revoltă, Mihai Gâdea;
– Desigur, mi-e foarte simplu să exemplific și e la îndemâna oricui să constate, apelând la arhive, cum de zile întregi orchestrați adevărate ședințe de demascare a modului in care eu m-aș fi aliat cu Băsescu, cum am bătut eu palma cu el, trădând USL…
Ce-a urmat a văzut toată lumea. Un Mihai Gâdea furibund, urlând la interlocutor, vorbind peste el, nelăsându-l să lege două vorbe, acuzându-l de vrute și nevrute, sfredelindu-l cu priviri inchizitoriale.
După ce secvența se mai calma, ajutată de inserții antibăsiste de ambele părți, furia atacului și ironia mușcătoare a contraatacului redeveneau dominante. Mihai Gâdea  a avut o temă de rezistență pe care nu a încetat să o pună la reîncălzit după fiecare perioadă de relativă relaxare:
– Ați promis public, chiar aici în emisiune, că nu vă veți mai intâlni cu Traian Băsescu. Vă arăt secvențele. Și ați făcut-o, totuși! Nu o dată ci de două ori, cum chiar dumneavoastră ați recunoscut, probabil într-un moment de scăpare… Cum să catalogăm asta? Minciună, trădare? Nu ne putem gândi că poate ați pus de una mică cu Băsescu?
La acuzația asta, una dintre foarte puținele documentate cu probe, pentru că în  rest domnul Gâdea a abuzat de impresii, zvonuri, aparențe, presupuneri, Crin Antonescu a răspuns de cel puțin trei ori, adăugând răbdător detalii, într-un mod ce nu-i dădea satisfacție și pace domnului Gâdea de vreme ce o repunea, la intervale, pe tapet. Ideea de bază a răspunsului lui Antonescu era că, în politică, se mai întâmplă astfel de inconsecvențe dar că important este   ca ele să nu afecteze fibra bunei direcții, azimutul corectei orientări.
Într-o nestăvilită pornire procuristică, dominat de presetarea de a-și călca în picioare adversarul, Mihai Gâdea a comis, printre alte multe greșeli de pregătire a emisiunii, una majoră: aceea de a nega, dintr-un prea mare elan polemic, evidențele.
Este o evidență că Antena 3 a dus, în ultima perioadă, o deșănțată campanie pro Ponta si anti Antonescu. Nu e deajuns să inviți câte un liberal educat și molcom, precum Mircea Diaconu sau Mihai Voicu,  la sarabanda tăvălirii lui Crin Antonescu prin toate păcatele imaginabile de percuționiști precum Ciuvică, Badea, Ursu, pentru a pretinde după aceea ritos că ai asigurat echilibrul opiniilor.
Este o evidență că acest post drag multor liberali a ajuns să se preteze la gesturi de propagandă și făcături ieftine  precum prezentarea în chip de mare erou liberal a lui Tăriceanu (asezonată chiar cu un sondaj telefonic, precum cele de pe vremuri de la OTV) sau precum poza dorită compromițătoare cu „Crin la shopping la Milano” când, de fapt, omul tranzita un aeroport.
Cum tot o evidență a fost insinuarea lui Mihai Gâdea, sub orice standard de respectabilitate, că Crin Antonescu ar fi asmuțit (prin intermediul lui Băsescu sau direct) procurorii DNA împotriva unor liberali mai incomozi (Rușanu, Chițoiu etc.).
Totuși, mă întreb, cum de este posibil ca un jurnalist cu experiența lui Mihai Gâdea să nu-și dea seama că toate aceste contre cu care l-a intâmpinat Antonescu erau mult mai evident adevărate și ușor de constatat de către majoritatea telespectatorilor onești decât acuzele sale însăilate din supoziții și dezamăgiri la adresa președintelui liberal?
Å¢ine de abecedarul câștigării și menținerii credibilității acceptarea evidențelor și nu respingerea lor cu stupidă încrâncenare.
Ar mai fi multe de spus despre greșelile comise în emisiunea de aseară de Mihai Gâdea și despre eficientul joc pe contre cu care Crin Antonescu nu doar l-a contracarat dar, pe alocuri, chiar i-a dat o lecție.
Închei cu o ultimă asemănare între cele două interviuri eșec ale lui Mihai Gâdea invocate la începutul acestui comentariu: pasa de la final cu Mircea Badea.
Și acum, ca și la emisiunea cu MRU, Mircea Badea și-a dat seama de fiasco-ul colegului lui de post și a încercat să mai atenueze dezastrele impresiei finale sărind el, la propriu, la beregata lui Crin Antonescu. Spun „la propriu” pentru că s-a oferit, nici mai mult nici mai puțin, să-i taie capul lui Crin dacă acesta va decide vreodată să-și facă seppuku.
Cu simțul umorului și spontaneitatea care-l caracterizează, Crin Antonescu i-a promis lui Mircea Badea că, dacă va fi cazul, la el va apela să-i scurteze chinul.

Contele de Saint GermainEditorialeCrin Antonescu,Daniel Chitoiu,DNA,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mihai Razvan Ungureanu,Mihai Voicu,Mircea Badea,Mircea Diaconu,Mugur Ciuvica,RusanuPrimul a fost cel cu Mihai Răzvan Ungureanu, imediat după investirea aceluia ca prim - ministru.În ambele interviuri, domnul Gâdea a încercat să joace la intimidare, agresiv până la forțarea limitei regulamentului, bazându-se pe faptul că evoluează pe teren propriu și că publicul de pe gradenuri aplaudă sau fluieră...Blog politic si polemic