Scorul acestui articol
[Total: 72 voturi. Media: 4.8]

 

Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînțeles: „žpe mâna cui, în grija cui, e țara”?

Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria „žburuieni grele și rele” ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna și cucuta.

Monica Macovei este un caz tipic de transfer al cangrenelor puterii de la un regim politic la altul. Putem spune, după atâtea minciuni È™i uneltiri antiromânești cu care și-a răsplătit țara până acum, că această ființă poartă în atomii ei, spre propăÈ™ire,  ADN-ul securității comuniste. Un fel de canal de scurgere mizer, pornit dintr-o latrină a istoriei și damnat să transporte toată viața lui, până unde are acces, dejecțiile oribile ale torționarismului.

Unii stăpânesc prin har, alții prin bani; unii prin dragoste, alții prin înșelăciune. Primitivii însă, brutele și lepădații de Dumnezeu, încearcă să stăpânească prin frică. Prin teroare, prin amenințări, prin cruzime, prin minciună agresivă.

Unde ați încadra-o, aici, pe măselarița noastră cu breton?

Este bine cunoscut faptul că principalul instrument de torturare fizică È™i morală a românilor, în vremea securității comuniste, era procurorul politic. Monica Macovei a fost procuror politic în acele vremuri. Mai mult chiar, a rămas procuror politic È™i în ceața sângerie a evenimentelor din decembrie 1989, când ancheta revoluționari provocatori de „ždezordini sociale” de pe poziția apărătorului valorilor roșii.

În semn de recunoaÈ™tere È™i apreciere a cromozomilor regimului de teroare pe care Monica Macovei îi purta în limfă, ca și el, Traian Băsescu a numit-o pe respectiva buruiană Ministru al Justiției. Pe post de uter purtător al unui monstru programat, ticluit după chipul È™i asemănarea progenitorilor săi: viitorul DNA.

Nu i se spune Monicăi Macovei „žmama DNA”? Ba bine că nu! Și, încă, cu cât temei!

Primul lucru pe care acest uter în misiune l-a făcut, odată înscăunat ministru, a fost să-È™i urmeze instinctele atavice: È™i-a băgat cu grăbire (È™i fără certificat ORNIS) nasul în arhiva SIPA pentru a adulmeca, a savura È™i a asimila mizeriile de acolo. În vederea terorizării È™i È™antajării cu ele a colegilor săi, magistrații (era să zic „žacademicienii”), pentru a-i da monstrului necesara monstruozitate.

Toată justiția „žliberă” pe care Monica Macovei a avortat-o apoi, cu titlu de naștere legală și la termen, s-a fundamentat pe exploatarea È™i valorificarea ilicită, în interes de clan (clanul băsist), a notelor informative din arhiva SIPA.

Nu o să fac eu, aici, inventarul păcatelor profesionale ale acestei femei. Cei interesați cu adevărat de politică È™i de istoria recentă a justiției române mutilată în esența ei de această măselariță cu breton, le cunosc prea bine. Iar cei care îi construiesc necondiționat socluri, pentru că sunt complici, ticăloși or neinformați,  nici nu merită efortul vreunei demonstrații. Tot ce merită aceÈ™tia (È™i chiar primesc) este ruÈ™inea de a a fi asociați, peste timp, unei atât de profunde erori.

Cu cât Laura Kovesi È™i DNA se afundă mai mult în propriile abuzuri È™i minciuni, cu atât Monica Macovei, uterul ce a purtat aceste două orori prin inseminare artificială (cine să-l fecundeze natural?), se comportă mai agresiv È™i mai irațional. Cu tupeul specific aroganților seci, care, o vreme, s-au crezut atotputernici (vezi și Traian Băsescu).

Să-i organizezi baie de imagine la Bruxelles protectoarei lui Portocală și temerarei luptătoare anticorupție care nu are curajul să recunoască nici măcar că există (fie și în sufrageria lui Oprea), ce poate fi autodenunț de complicitate la poliție politică mai convingător?

Să pozezi în apostolul dreptății și să nu sufli o vorbă despre îmbârligarea interlopă cu Tapalagă întru violarea arhivei SIPA (și nu numai…), peste orice limitări procedurale și legale, cât tupeu și câtă rea credință poate să-ți aducă în zestre?

Să susții din pur deviaționism visceral, fără cea mai mică probă, că poporul tău e unul de borfași, care a mobilizat, grație predispoziției lui infracționale, peste 1,5 milioane de trișori pentru a deturna votul unui referendum, apoi să preamărești instrumentul unei oribile discriminări a României, pe numele său MCV, doar pentru că el servește de paravan unor abuzuri juridice fără precedent în lumea civilizată, unde anume te poate situa față de obârșia ta decât în deșertul repudierii apatride?

Cel mai supărător la o astfel de ființă, cu un astfel de comportament, nu este scopul disolut, asumat antinațional, ci stindardul nobil sub care își plasează turpitudinea. Abjecta trădare se face în numele adevărului și dreptății.

„žSpre adevăr și dreptate prin tupeu și rea credință”. Iată iluzia aberantă a unui canal de scurgere deghizat în europarlamentar.

Trebuie să recunoaștem că ar putea fi o bună mantră satanistă.

Sau sorosistă?

Monica Macovei, Raluca Prună, Laura Kovesi, Cristina Guseth…

Ce galerie de harpii. Tocmai bune pentru edificarea unei societăți deschise, evident!

O Societate deschisă întru anihilarea identității naționale.

La dracu”™!

Vade Retro Satana!

Contele de Saint GermainEditorialearhiva SIPA,breton,certificat Ornis,Cristina Guseth,cucuta,Gabriel Oprea,harpii,justitia libera,Laura Kovesi,mama DNA,maselarita,matraguna,MCV,Ministrul Justitiei,Monica Macovei,o societate deschisavade retro satana,procuror comunist,procurorul Portocala,Raluca Pruna,uter purtator  Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînțeles: 'žpe mâna cui, în grija cui, e țara'? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria 'žburuieni grele și rele' ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna și cucuta. Monica Macovei este un caz...Blog politic si polemic