Scorul acestui articol
[Total: 8 voturi. Media: 4.4]

“Ce nevoie mai am să învăţ la şcoală istorie, geografie, chimie, fizică, matematică? Infinit mai multă informaţie decât pot acumula eu în 4 ani de liceu pot să primesc instant de pe platformele de social – media printr-o simplă tastare. Rapid, precis, cât de cât”.

Telefonul mobil a ajuns un substitut de cultură. O cârjă a lenei de a gândi singur. Vrei să ştii cât fac 8×7? Iute la tastatură. Sau cine a scris Scrisoarea a III-a? Gugăleală instant!

În metrou arunc o privire în jur. Din 20 de persoane 19 îşi butonează telefonul. Trag cu coada ochiului la cei de lângă mine. Încerc să văd ce urgenţe îi fixează cu nasul în ecran. Unii se joacă, alţii defilează poze sau clipuri cu ei sau cu alţii. Se opresc o clipă pe o imagine, clatină din cap, cântăresc, apoi scarpină ecranul cu buricul degetului arătător pornind plictisiţi în căutare de altceva, mereu altceva.

Ei ce credeţi că fac astfel? Câştigă timp sau pierd timp? În curând nu vor mai şti scrisul de mână, nici tabla înmulţirii. La ce să le folosească dacă primesc totul mură-n gură, de-a gata?

“Dar ţie, bătrâne, la ce îţi foloseşte că, în loc să fii şi tu ca noi, să faci ceva, să te distrezi, să trăieşti clipa, stai şi te holbezi în gol sau pe telefoanele altora cum trece timpul pe lângă tine?”.

Au şi ei dreptate în felul lor. Ce să zic, alte vremuri alte obiceiuri. Privirea în gândurile tale sau chiar în sinele tău  poate fi oricând considerată o privire în gol. Mai ales dacă eşti gol.

Revoluţia tehnologică a rupt lumea în două. Unii o proslăvesc pentru binefacerile ei, alţii îi pun în cârcă vinovăţia pentru toate relele pământului.

Tânăra generaţie e grăbită! Nu are timp de citit cărţi. Ea citeşte titluri. S-a transferat într-o lume virtuală în care alegerea nu o mai face judecata autonomă a fiecăruia ci grupul de influenţă în care acest “fiecare” a fost arondat de softurile social – media ale platformelor pe care le frecventează.

Şi acum să mă întorc la “crastavete”.

Se observă un mare efort din partea unora (aparţinând mai ales amatorilor de mură-n gură de care am vorbit mai sus) de a anatemiza anumite televiziuni pentru lipsa acestora de obiectivitate, pentru partizanatul strident pe care îl afişează în raport de unii sau alţii dintre actorii politici. Sunt absolut de acord că propaganda şi manipularea TV sunt, în multe cazuri, absolut oribile. Dezgustătoare. Enervante până la paroxism. Dar ar trebui, cred, eu, să ne punem de acord cu un lucru: toate marile televiziuni fac asta când e vorba de mize importante. Nu doar Antena 3, nu doar DIGI 24 ci şi Realitatea TV şi RTV şi B1 şi altele din România care contează, dacă or mai fi.

Cum la fel fac şi BBC News (Marea Britanie) şi Al Jazeera (Qatar) şi CNN (SUA) şi Fox News (SUA) şi Russia Today (Rusia) ş.a.m.d.

Cei care diabolizează televiziunile susţin cu tărie că informarea de pe reţelele de socializare (pe care o preferă ei) ar fi mult mai bună, mai corectă, mai completă decât cea de la televizor. Nu sunt deloc de acord cu asta!

Cârligul principal cu care reţelele de socializare îşi “agaţă” adepţii este sloganul “să dăm fiecăruia ce-i place”. Prin softuri care au ajuns în prezent extrem de performante, aceste reţele “citesc” la fix gusturile, preferinţele vizitatorilor lor şi le livrează acestora exact ce ei vor să audă şi să creadă. Astfel se creează iluzia, pe categorii de preferinţe, că alegerea ta este îmbrăţişată de un număr uriaş de oameni deci este, indiscutabil, cea mai bună.

Astfel reţelele de socializare îsi manipulează mult mai ţintit şi mai eficient vizitatorii, dându-le acestora impresia că nici nu mai trebuie să caute opinii contrare pentru că, oricum, ponderea acestora e derizorie. Exemple în sprijinul acestei concluzii sunt numeroase, dar cel mai recent este şi cel mai convingător: Tik Tok şi alegerile din România.

Şi atunci? Dacă şi televiziunile manipulează, şi reţelele de socializare manipulează, ce ar fi de făcut?

Soluţia există şi se numeşte informarea temeinică şi echidistantă, urmată de “folosirea liberului arbitru”. Adică folosirea libertăţii fiecăruia de a judeca cu propriul cap şi de a decide după propria judecată.

Aici fac joncţiunea cu partea introductivă a articolului. Cei despre care vorbeam acolo, amatorii de mură-n gură grăbiţi şi seduşi de lumea virtuală a reţelelor sociale, întâmpină mari dificultăţi în a îndeplini prima parte a soluţiei. Pentru că “informare temeinică” înseamnă răbdarea de a citi şi a te documenta (însuşire grav deficitară la categoria despre care discutăm), iar “informarea echidistantă” înseamnă forţa de a te extrage din bula de confort a grupului cu aceleaşi preferinţe şi de a sonda, pentru obiectivitate, şi “teritoriul advers”. Altfel spus, “Audiatur et altera pars”!

Cine vrea cu adevărat să caute adevărul (şi, uneori, chiar să-l găsească) trebuie să-şi depăşească sentimentele şi ideile preconcepute şi să fie suficient de neorgolios încât să accepte ideea că, la sfârşit, s-ar putea să rezulte că nu a avut dreptate.

Toţi putem să ne înşelăm, la un moment dat, în privinţa binelui şi răului. A ne refugia în bula de confort doar de dragul comodităţii sau a unei consecvenţe mincinoase este mult mai neonorant decât a recunoaşte şi a corecta.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/mura-in-gura.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/mura-in-gura-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeAntena 3,liber arbitru,manipulare retele sociale,manipulare TV,mura-n gura,Realitatea TV,social media“Ce nevoie mai am să învăţ la şcoală istorie, geografie, chimie, fizică, matematică? Infinit mai multă informaţie decât pot acumula eu în 4 ani de liceu pot să primesc instant de pe platformele de social – media printr-o simplă tastare. Rapid, precis, cât de cât”. Telefonul mobil a ajuns un...Blog politic si polemic