Scorul acestui articol
[Total: 45228 voturi. Media: 4]

 

Prost anturat. Prost sfătuit. Prost orientat. Trădează tenisul pentru activism.

Inconjurat de adulatori pătimaşi, copleşit de prea multe elogii extinse în afara calităţilor lui sportive, a ajuns să se creadă un personaj providenţial. Un far. Un călăuzitor. Un misionar.

Fanaticul său tată îl echivalează cu Iisus crucificat, chemând poporul sârb la luptă cu diavolul australian.

Aş râde dacă nu ar fi vorba de otravă. Când în lumea de azi sunt atâţia nefericiţi care caută idoli falşi în braţele cărora să-şi depună neputinţa, ca pe ultimii bani la o bancă ce le promite marea cu sarea, mă cuprinde revolta.

Djokovici e un mare performer. Cum, de-a lungul timpului, au apărut super-vedete în toate sporturile: Pele, Nadia Comâneci, Usain Bolt, Serghei Bubka, Michael Schumacher etc. Asta însă nu-i dă dreptul să jignească un întreg popor sfidându-i legile, tradiţia, încrederea în conducători, respectul pentru autoritate.

Australienii s-au vaccinat împotriva COVID 19 în proporţie de peste 80%. Ceea ce înseamnă că au încredere în vaccin şi în conducătorii lor care i-au îndrumat să aleagă soluţia asta. O fi bine, o fi rău, nu discutăm aici. Sunt la ei acasă, mândri şi suverani. Nu acceptă să vină cineva din afară, fie el şi Marele Nole, şi să încerce a le încălca, ostentativ, rânduielile.

Nu l-a târât nimeni cu forţa acolo. Ştia perfect unde se duce şi care sunt regulile. Cum şi ei ştiau perfect că el nu este deloc de acord cu aceste reguli. Nu s-au legat de convingerile lui, nu i-au invadat ţara ca să îl oblige să şi le schimbe. Nu l-au implorat să participe oricum, doar ca să nu scadă ratingul turneului lor de aur. Pur şi simplu i-au comunicat că anul acesta, din cauza pandemiei, vor fi acceptaţi la turneu doar sportivii vaccinaţi.

Dar, ştim bine, căci există un întreg storic comportamental: Nole nu s-a rezumat să opteze, personal, pentru nevaccinare. A făcut din această opţiune un casus belli, un motiv de război cu cei de altă părere, o cauză de militant extrem de vocal şi penetrant. S-a poziţionat ca unul dintre liderii mondiali ai “războiului just”. A încercat să-şi folosească uriaşa notorietate sportivă ca să preia comanda unui curent social cu ramificaţii mult mai vaste decât pot acoperi competenţele necesare tenisului de câmp.

S-a dus la Melbourne ca la o cruciadă. Să demonstreze australienilor, apoi întregii lumi, că e prea puternic ca să-l mai oprească cineva din drum. Dar nu la tenis, ci în misiunea de a desfide nişte legi antipandemie cu care s-a luat la trântă pe unde a apucat.

În ultimii ani ciudăţeniile non-sportive ale lui Nole (pe care mulţi le numesc “aberaţii ştiinţifice”) s-au înmulţit. O sinteză a acestora este prezentată aici. Pe linia antivaccinismului, însă, fronda sa a fost pe bază de tenis. În anul 2000, în plină pandemie, a organizat în Serbia şi Croaţia un turneu de tenis, Adria Tour, în care a ignora (ostentativ, evident) orice reguli de prevenţie sanitară. Bilanţul a fost următorul: “Patru dintre cei opt jucători de tenis care au participat la turneul Adria Tour organizat de Novak Djokovik în Serbia și Croația au fost infectați cu coronavirus. Au mai fost infectate soțiile a doi dintre ei (una fiind însărcinată), plus antrenori și membri ai staff-ului organizatoric”.

Cu acest cruciat, ce a împărţit planeta în două tabere, se luptă acum autorităţile australiene. De el trebuie să-şi apere legile antipandemie în vigoare.

Eu nu spun că legile respective sunt bune sau rele! Spun doar că, într-o ţară în care ele au fost votate democratic, cu o largă acceptare populară, ele trebuie respectate. Inclusiv de străinii care vizitează, din proprie voinţă şi în cunoştinţă de cauză, acea ţară.

Particularitatea esenţială a scandalului iscat în aceste zile de Novac Djokovic este că personajul pe care îl interpretează de data asta nu mai este cel al marelui campion de tenis ci acela al militantului antivaccinist.

Guvernul australian nu se confruntă cu un protestatar oarecare ci cu un fel de lider internaţional al unei mişcări vaste, considerată de acest guvern extrem de nocivă.

Dacă demersul lui Djokovic ar avea succes, dacă printr-o ţidulă bine ticluită ar reuşi să fenteze vigilenţa cerberilor australieni şi să participe nevaccinat la turneu, atunci triumful dublei măsuri ar prăbuşi încrederea populaţiei în conducătorii ei.

Ceea ce pentru guvernul australian ar însemna, probabil, nu doar o uriasă ruşine ci şi pierderea alegerilor ce vor avea loc în numai câteva luni.

Primul impuls este ca atunci când un privat se luptă cu un întreg sistem să ţii cu privatul. Tendinţa de a fi alaturi de cel mai slab e binecunoscută. La fel şi in acest caz. Când am citit prima oară ştirea, m-am simţit solidar cu Djokovic. Un întreg continent încerca să îl strivească. Nu poţi să-l laşi singur. După care, aflând mai multe şi văzând reacţia lui Nole, mi-am schimbat părerea.

Se crede nedreptăţit? Vrea să lupte? Vrea să facă proces? Perfect! Are tot dreptul! După ce a fost interogat de autorităţi, după ce şi-a angajat cei mai buni avocaţi şi a dat în judecată guvernul australian, după ce a fost anunţat că verdictul în proces se va da peste trei zile, trebuia să închirieze un avion privat şi să zboare 2-4 ore spre o destinaţie de aşteptare apropiată, unde ar fi fost acceptat cu braţele deschise (Indonezia, Filipine, Tailanda …). Locuia în condiţiile de confort proprii standardelor averii sale, se hrănea şi se antrena optim, dovedea că tenisul este pentru el pe primul loc.

În schimb ce-a făcut? A stârnit un adevărat tzunami media şi politic. Sportul a trecut pe planul zece. A preferat să rămână sfidător acolo de unde era dat afară şi să joace cartea victimizării: că a fost sechestrat, că nu se poate antrena, că i s-au luat banii şi telefoanele, că e cazat într-un hotel cu gândaci, că astfel e umilită Serbia şi alte, nesfârşite, grozăvii.

De ce atitudinea asta provocatoare? Procesul nu s-ar fi derulat la fel şi în absenţa lui din sala de tribunal? Nu era suficientă prezenţa avocaţilor?

Explicaţia mea este că Djokovic a optat de data asta pentru activism. Scandal, presă, conflict diplomatic, demonstraţii de protest pro şi contra în Serbia şi Australia, totul pentru vizibilitate socială, nimic care să folosească sportivului excepţional care, de fapt, este!

Da, organizatorii turneului au considerat că Djokovic îndeplineşte condiţiile impuse de ei pentru participare. Astfel încât, odată ajuns la arenă, să poată intra pe teren şi juca.

Ca să ajungi, însă, la arenă, trebuie, mai intâi, să intri în ţară. Iar aici sunt alte autorităţi (cele vamale) care verifică cele necesare intrării în ţară. Şi care, în cazul de faţă, au apreciat că Djokovic nu deţine toate documentele necesare. Autorităţi diferite, competenţe diferite, criterii diferite.

Cred că Nole nu are nicio şansă să primească de la judecătorul cauzei un verdict favorabil. Dar dacă, totuşi, va fi lăsat să joace la acest turneu de Mare Slem, vă puteţi închipui cum îl va primi, în arenă, publicul australian?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/01/Djokovic.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/01/Djokovic-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeantivaccinist,autoritatile australiene,cruciat,Djokovici,expulzare din Australia,scandal Djokovic,Turneul Adria Tour  Prost anturat. Prost sfătuit. Prost orientat. Trădează tenisul pentru activism. Inconjurat de adulatori pătimaşi, copleşit de prea multe elogii extinse în afara calităţilor lui sportive, a ajuns să se creadă un personaj providenţial. Un far. Un călăuzitor. Un misionar. Fanaticul său tată îl echivalează cu Iisus crucificat, chemând poporul sârb...Blog politic si polemic