Scorul acestui articol
[Total: 1079 voturi. Media: 5]

 

Uneori, mici detalii aproape de neidentificat la momentul apariției lor devoalează pasionaților de criptografie istorică, insistenți în a le studia È™i interpreta, secvențe memorabile din viitor.

Să ne intoarcem, în România lui CeauÈ™escu  de la începutul lui decembrie 1989. Aproape că ți se face părul măciucă amintindu-ți contextul internațional al momentului, întâlnirea Bush – Gorbaciov de la Malta, apoi căderea pe rând a liderilor comuniÈ™ti din mai toate țările europene din blocul sovietic, după care reuniunea Tratatului de la VarÈ™ovia din 4 decembrie, de la Moscova, È™i, „žinevitabil”, „žrevoluția noastră română” cu trecerea în neant a tot ceea ce ni se părea, atunci, fără de leac.

Mulțumită unui raport al Se­curității, datat 2 decembrie 1989, iată ce amănunt tulburător am aflat noi, neinițiații, câțiva ani mai târziu, despre acele zile: „žîntr-un recent interviu (adică acordat înainte de 2 decembrie 1989), Geoge Bush se re­ferise astfel la România: „Aș dori să văd unele acțiuni și în această țară. Nu știu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prie­ten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm și intransigent, ce cunoaște bine păre­rile mele des­pre democrație și libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România și el va pre­zenta punctul nos­tru de vedere, al meu personal pre­ședintelui Nicolae Ceaușescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu”.

Mi-am adus aminte ACUM de acest fragment de interviu extraordinar de important pentru analiza È™i înțelegerea retrospectivă a evenimentelor de atunci, deoarece ACUM, în această dimineață,  a apărut în presa din România un document realmente stupefiant, care aproape că mi-a pus fizic, în față, interviul lui Bush, din 1989:  scrisoarea lui Rudolph Giuliani către preÈ™edintele Klaus Iohannis.

Mi-e aproape imposibil să selectez fragmentele cee mai grave din scrisoarea lui Giuliani deoarece tot acest document se constituie într-un rechizitoriu devastator la adresa preÈ™edintelui României È™i a protejatei acestuia, Laura Kovesi, de care Iohannis s-a declarat foarte mulțumit până în ultima clipă a domniei ei la È™efia DNA. Iată, totuÈ™i, câteva fragmente:

„ž Dragă domnule președinte Iohannis

Vă scriu ca să îmi exprim îngrijorarea în legătură cu prejudiciul continuu adus statului de drept în România, comis sub pretextul aplicării cu eficiență a legii. […]

După căderea lui Nicolae Ceaușescu din 1989, România a făcut pași hotărâți spre aplicarea legilor, în concordanță cu repectarea dreptului la un proces corect în regulile statului de drept. Cu toate acestea, progresele au fost subminate grav de excesele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a României, sub conducerea fostului procuror șef, Laura Codruța Kovesi. Aceste excese au inclus: intimidarea judecătorilor, a avocaților apărării și a martorilor; ascultarea neconstituțională a telefoanelor; mărturii silite și procese judiciare incorecte.

În plus, față de excesele făcute de DNA în numele „žaplicării legii”, am luat la cunoÈ™tință cu tristețe în cursul ultimelor luni despre existența „žprotocoalelor secrete” pe care mai multe instituții publice le-au semnat cu Serviciul Român de Informații („žSRI”). Acestea includ protocoale secrete cu: Înalta Curte de Casație și Justiție a României; Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii.

Semnatarii protocoalelor secrete includ: Laura Codruța Kovesi, din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și George-Cristian Maior, care acum îndeplinește funcția de ambasador al României în Statele Unite, din partea SRI.

 […]

O amnistie ar trebui dată celor care au fost acuzați și condamnați ca urmare a exceselor DNA făcute de la implementarea protocoalelor secrete, inclusiv mai multor oameni inocenți care au fost trimiși la închisoare.

 […]

Guvernul României trebuie, de asemenea, să se asigure că judecătorii nu sunt intimidați de DNA sau de SRI. În consecință, există nevoia de a identifica sutele de dosare ale DNA despre judecători, așa cum a descris recent un adjunct al DNA, pentru a determina numele judecătorilor, acuzațiile și originea acestor acuzații împotriva judecătorilor, precum și cronologia și durata acestor dosare.
[…]

România trebuie să clarifice faptul că rămâne angajată în asigurarea proceselor corecte, transparente, și a respectării legii. Acest lucru va impune corectarea multelor abuzuri ale DNA și SRI și ar trebui să includă amnistie pentru acuzațiile și condamnările suspecte. […]

Cu respect,
Rudolph W. Giuliani, Esq.”

Scrisoarea lui Rudolph Giuliani trebuie citită complet È™i aprofundată în cele mai subtile nuanțe. Nu doar pentru că Giuliani a fost cine a fost È™i este cine este, ci, mai ales, pentru că ea, scrisoarea, ca È™i interviul lui George Bush din 1989, este premonitorie. Ea nu anunță doar o trezire la realitate a administrației Trump în legătură cu situația reală din România È™i cu abuzurile statului paralel din această țară, ci È™i o dorință de acțiune a SUA  în sensul lichidării acestor derapaje. Este, ca si interviul lui Bush, un ultimatum pentru revenirea la normalitate transmis preÈ™edintelui țării È™i complicilor săi din serviciile secrete.

George W. Bush, când spunea „žvom încerca, dar va fi foarte greu” avea deja perspectiva a tot ceea ce urma să se întâmple cu CeauÈ™escu peste o lună. Aproape că se poate descifra în spusele lui o urmă de regret cauzată de intuiția imposibilității de a-l convinge să se salveze de la moarte. Trimiterea unui nou ambasador la BucureÈ™ti era semnul cel mai explicit că un nou plan, fără marÈ™arier, se pusese în miÈ™care privind situația din România.

AcelaÈ™i lucru se întâmplă È™i acum: un nou ambasador a fost desemnat să îl înlocuiască pe Hans Klemm, garantul de până mai ieri al statului paralel de la BucureÈ™ti. Iar scrisoarea lui Giuliani este echivalentul interviului lui Bush de acum 30 de ani. Un ultim apel la preÈ™edintele Iohannis de a ieÈ™i de sub perfida influență germană È™i de a adera la planul americano – israelian privind o nouă ordine mondială, cu o Europă mai degrabă amorfă decât coagulată în jurul unei Germanii prea dominatoare È™i amenințător de expansivă.

Desigur, nu se pune problema ca lui Klaus Iohannis să i se pregătească un destin tragic de felul celui rezervat lui Nicolae CeauÈ™escu. Sunt alte vremuri, cu alte soluții.

Sunt convins însă că scrisoarea lui Rudolph Giuliani are darul È™i încărcătură să-l determine dn nou pe Klaus Iohannis să exclame, ca pe vremuri, „žghinion”. Nu insă ironizându-i, ca atunci, pe cei care nu au È™tiut să fie la fel de eficienți ca domnia sa din meditații, ci deplângându-se pe sine pentru că e condamnat să trăiască astfel de vremuri solicitante, în care să i se ceară efort neîntrerupt, caracter, determinare È™i o È™tiință a navigării politice cărora îi e imposibil să le facă față.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/giuliani.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/giuliani-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeasasinarea lui Ceausescu,Avocatul lui Donald Trump,binomul SRI-DNA,Conferinta de la Malta,George Bush,Klaus Iohannis si Laura Kovesi,Rudolph Giuliani,statul paralel  Uneori, mici detalii aproape de neidentificat la momentul apariției lor devoalează pasionaților de criptografie istorică, insistenți în a le studia È™i interpreta, secvențe memorabile din viitor. Să ne intoarcem, în România lui CeauÈ™escu  de la începutul lui decembrie 1989. Aproape că ți se face părul măciucă amintindu-ți contextul internațional al...Blog politic si polemic