Scorul acestui articol
[Total: 55 voturi. Media: 4.6]

 

Mergi pe stradă, nori negri È™i agitați acoperă oraÈ™ul, eÈ™ti îngrijorat că ți-ai uitat geamurile deschise la casă, când se-apropie de tine unul È™i-ți spune: ce cer senin, ce vreme frumoasă! Îl priveÈ™ti înțepat pentru gluma deplasată, dar îți dai seama că omul nu glumeÈ™te. Chiar vrea, în ciuda evidențelor, să te convingă că soarele străluceÈ™te deasupra ta.

În jur, însă, lumea deschide umbrelele, fuge spre cel mai apropiat adăpost, fulgere È™i tunete completează scena, se porneÈ™te o ploaie cu vijelie È™i măzăriche. Omul cu soarele scoate însă de undeva un microfon È™i anunță, oficial, țara: „žaÈ™a zisa furtună este doar o diversiune, un zvon răuvoitor, menit să deruteze lumea È™i să agite spiritele. Ce se vede e fals. Aici vremea e frumoasă È™i fiecare îÈ™i urmează, liniÈ™tit, treburile sale”. Doar că reportajul se È™i televizează. „žOmul e nesimțit, îÈ™i bate joc de noi”, spun cei mai mulți, aceia care se informează corect, nu doar cu auzul ci È™i cu văzul, aceia care judecă temeinic, cu creierul, nu doar cu ficații. Alții, care nu se uită la televizor ca să nu fie agresați de realitate, îi dau crezare mincinosului cu microfonul, pentru că le dă veÈ™ti convenabile. AceÈ™tia ricanează superior: „žtrebuie să avem încredere în È™tirile oficiale. În glasul instituțiilor. Altfel, nu avem stat, nu avem democrație, nu avem ce căuta în lumea civilizată”!

Cu astfel de prostiri în față suntem tratați tot mai insistent în utima vreme. Până nu de mult, când erau confruntați doar cu declarații acuzatoare, nu È™i cu probe, marii noÈ™tri oameni mici se apărau, impertinenți, persiflând: „žMinciuni! Să aducă probe…!”. Acum, când probele au început să curgă din toate direcțiile, au schimbat tactica: tac sfidător È™i pun instituțiile subjugate ale statului să le cosmetizeze jegul nelavabil.

Laura Kovesi È™i-a plagiat teza de doctorat pe vremea când aceasta era o practică frecventă a elitelor politice semieducate de a-È™i galona parvenirea. La vremea respectivă se crease o adevărată industrie de înzorzonat CV-uri prin diplome È™i titluri obținute cu ajutorul unor intelectuali-servanți. Teza doamnei Kovesi a fost È™i ea făcută pe banda acelei industrii, la serie, nici mai originală dar nici mai falsă decât alte plagiate indelung înfierate de presa cu trese. Este de domeniul evidenței absolute că Laura Kovesi întră în categoria plagiatorilor de partid È™i de stat. Nu doar GIP-ul lui Ciuvică, nu doar ONG-ul specializat de la Cluj, nu doar ochii È™i mintea noastră ce au putut compara, în paralel, copiile cu originalul, dar însăÈ™i CNATDCU, comisia unei instituții abilitate (în care preÈ™edintele țării ne îndeamnă să avem încredere) a confirmat (e adevărat, doar cu jumătate de gură) hoția. Și totuÈ™i… S-au găsit instanțe duhnind de nesimțire (ori laÈ™itate, acelaÈ™i lucru prin efecte) să ne spună că 5% nu se pune.

Domnul Iohannis, cât e el de mare la stat, s-a făcut mic, mic de tot la sfat È™i amnezic, amnezic rău la fapt, uitând ce declarase cu ceva timp în urmă È™i mângâind-o pe blăniță pe cea de a  cărei muÈ™cătură se teme atât de mult.

Domnul CTP, intransigentul fără egal al națiunii, care, cu doar o săptămână înainte de verdictul CNATDCU tuna etic că, dacă È™i măcar o frază din teza sa se va dovedi plagiată atunci doamna Kovesi va fi obligată să-È™i dea demisia, după verdict s-a lăsat podidit de bubele până atunci bine ascunse. „žSingurul lucru care mă bucură în situația de față „“ spunea deontologul presei de opinie din România după comunicatul cu 5% – este că doamna Kovesi a anunțat că nu-È™i dă demisia”.

Domnul Klemm, ambasadorul SUA la BucureÈ™ti, a ales să fie nesimțit prin omisiune È™i cârtiționism. Nu a comentat, public, ruÈ™inea descalificantă a plagiatului favoritei sale, în schimb È™i-a transmis, pe toate canalele lui subterane È™i colmatate de mâlul ipocriziei, sprijinul total pentru aceasta.

Voi, observatorii inteligenți È™i liberi ai acestor poziționări, aveți anvergura să cuprindeți atâta nesimțire?

Mai recent, un al doilea caz descalificant de negare a evidențelor: cazul procurorului Portocală. Omul ăsta, dacă poate fi numit astfel, a fost prins cu niÈ™te probe care È™i pe un oligofren l-ar oripila. Interceptări telefonice cu vocea sa, capturi de mesaje de pe ecranul telefonului său mobil, documente oficiale semnate È™i parafate cu mânuța sa proprie, ce mai, evidențe la cub! Și totuÈ™i… Inspecția Judiciară îi face raport favorabil, È™eful său de la DNA PloieÈ™ti îl laudă pentru profesionalism È™i comportament etic iar CSM ezită de două luni să se pronunțe asupra excluderii lui din magistratură.

Nesimțirea îÈ™i pregăteÈ™te minuțios un nou triumf în fața evidenței!

Și toate, toate aceste extravaganțe ale nesimțirii, se învârt în jurul unui singur om: Laura Kovesi.

Chiar acceptând că, poate, a făcut È™i lucruri bune, chiar exagerând zicând că a făcut MULTE lucruri bune, peste toate acestea se întinde în ultima vreme pecinginea tot mai vizibilă, îngrijorătoare, a unui cult al personalității atoate distrugător. Care, dacă nu va fi stopat la timp, ne va întoarce într-o epocă a mascaradei È™i primitivismului „žcelui mai iubit fiu al poporului” care ne-a erodat, zeci de ani teribili, respectul de sine ca indivizi È™i ca națiune.

Pentru a o proteja cu orice chip pe Laura Kovesi, tot mai multe instituții grele ale statului acceptă să se prostitueze, să se caricaturizeze, să se decredibilizeze, să nege bunul simț È™i evidențele doar pentru că acestea o prezintă într-un fel neconvenabil pe È™efa DNA. PeÈ™edinția, SRI, Parchetul General, CSM, Inspecția Judiciară fac compromisuri mai groteÈ™ti decât spectacolele adulatoare de pe stadioane, dedicate, pe vremuri, tovarăÈ™ului È™i tovarăÈ™ei.

S-a pierdut orice urmă de decență, orice grijă pentru păstrarea aparențelor în gâfâiala asta nebună a unor descreierați pentru susținerea necondiționată la putere a unui fetiÈ™.

Și toate cu binecuvântarea (dacă nu chiar sub coordonarea) marelui nostru partener strategic: SUA.

Compromisuri s-au făcut È™i se vor face în politică. Dictatul celui mai puternic asupra celui mai slab există È™i va exista. Însă încurajarea cultului exacerbat al personalității, mai ales într-o țară cu coÈ™marurile recente ale României, reprezintă o mare gafă de politică externă a celor care-È™i fac planuri pe termen lung cu noi.

Suntem contemplativi dar nu suntem proÈ™ti. Suntem rurali, dar, ca Moromete, pricepem în profunzime, acumulăm È™i devenim explozivi. Cine îÈ™i închipuie că această moțăială ancestrală nu are È™i ea trezirile ei la momente de cumpănă se inÈ™eală amarnic.

Românul înghite multe È™i grele dar are È™i el sminteala lui: nu înghite să-l ia cineva de prost.

Acest război al nesimțirii cu evidențele este o formă a unor imbecili suficienți, aroganți È™i sfidători de a lua de prost poporul român. Mai devreme sau mai târziu vor plăti usturător pentru asta!

Contele de Saint GermainEditorialeambasadorul Klemm,CNATDCU,CTP deontologul,GDS Ciuvica,plagiatul Laurei Kovesi,procurorul Portocala  Mergi pe stradă, nori negri È™i agitați acoperă oraÈ™ul, eÈ™ti îngrijorat că ți-ai uitat geamurile deschise la casă, când se-apropie de tine unul È™i-ți spune: ce cer senin, ce vreme frumoasă! Îl priveÈ™ti înțepat pentru gluma deplasată, dar îți dai seama că omul nu glumeÈ™te. Chiar vrea, în ciuda...Blog politic si polemic