Motănelul persan din domnul Cărtărescu
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat ” Sah si poker „, ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sah-si-poker-918805.html )
Domnul Cartărescu se poartă ca într-un amantlâc de motan tomnatic.
– Cărtă, mă iubești? „“ întreabă felina portocalie.
– Cu toată dulceața pârguirii mele, suflet ales! „“ răspunde, poetic, poetul.
– Atunci scarpină-mă bine, bine, cum știi tu „¦
– Pernuțele mele vor păstra-n memorie”¦!
– Mai tare, ce dracu”™, mă gâdili! Ghearele tale s-au tocit?
Probabil că în urma unui astfel de reproș Â domnul Cartărescu s-a simțit biciuit să zgârie, în săptămânile precedente, prin niște editoriale furibunde și incoerente, noua alianță PNL „“ PC. Acum, după ce demonstrația de virilitate a fost făcută prin înnădirea a două numere la scurtă distanță (oau!, tare, nu, la vârsta asta?), și-a permis, vlăguit, să încerce a scrie ceva, despre subiect, și după capul său. Astfel a ieșit editorialul de azi.
Evident că piticuțul cu „controlul asupra presei și televiziunilor” ca mijloc „de a falsifica politica democratică prin rea-credință și dezinformare” și-a scos primul fesul de Oblio din subconștientul plin de clișee băsesciene al autorului. S-o luăm însă ca pe un dat, ca pe o fatalitate, poate că va avea succes la preșcolari, și să mergem mai departe, că descoperiri interesante ne așteaptă.
Ieri Antonescu era tiran, narcisic și disprețuitor, lipsit de spirit democratic și de demnitate. Azi este naiv, genuin, de o înduioșătoare candoare, dominat de o simplicitate stupefiantă. Cât de compatibile vi se par cele două caracterizări, emanate de „realitatea virtualizată” a autorului la numai șapte zile distanță, vă las pe dumneavoastră să hotărâți. Scepticilor le recomand însă puțină semantică.
Ca într-o rețetă de conservare la bătrânețe, atunci când încep să-l doară genunchii de prea multă prosternare la nume de celebrități care să-i ranforseze demonstrațiile butaforice (azi: Hearst, Freud, chiar Stan și Bran), Mircea Cărtărescu o dă, șovăitor, pe improvizații: fie bâlbâieli de Demostene în deșert (ca în caracterizarea lui Antonescu),
fie metafore scăpate de sub control, ce te pot duce cu gândul unde nici nu gândește autorul („intrarea în vacă a lui Baconscki”, ce oribil, cu trimitere, cumva, la alegerile pentru PDL București?),
fie folclor luminat („să stăm strâmb și să judecăm drept”, „ce e-n gușă-i și-n căpușă”, „când o face plopu”™ pere și răchita micșunele” etc.). Și astfel se recuperează molcom poetul, pentru noi partide fierbinți, simulând că face analiză politică.
Dar, în final, natura lui profundă irumpe. O mică zavistie nu poate fi reprimată: „Liberalii trebuie să se teamă de PSD”. Respirație lungă. Pauză de efect. Â Emoții. Priviri spre loji.
Mission Accomplished? Hmm.
Iubito, iartă-l pe motănelul tău persan. A fost puțin obosit. Uite, îți promit că, până data viitoare, o să-mi ascută ghearele fix la salonul unde se tunează Mihăieș. Să vezi după aia scărpinat! Ca-n mahalaua Cuțaridei. Te ador!
Alte comentarii pe blogul conteledesaintgermain.ro
https://www.conteledesaintgermain.ro/motanelul-persan-din-domnul-cartarescu/21-01-2011PolemiceAlianta PNL - PC,cartarescu,Cutarida,Evenimentul Zilei,mihaies,motan persan,Sah si poker(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat ' Sah si poker ', ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sah-si-poker-918805.html ) Domnul Cartărescu se poartă ca într-un amantlâc de motan tomnatic. - Cărtă, mă iubești? '“ întreabă felina portocalie. - Cu toată dulceața pârguirii mele, suflet...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
… nu conteaza ca se joaca sah sau poker si cum joaca fiecare… protagonisti principali, sau ziaristi de curte, sau simpli trepadusi din pluton… tot ce conteaza este miza si in functie de miza isi adapteaza fiecare jocul… oricine e gata de orice compromis… ca exemplificare imi permit sa postez o gluma… sunt totusi adeptul intr-o anumita masura al maximei „castigat ridendo mores”:
O fata n-a mai trecut prin satul natal de mai bine de 5 ani. Intr-o zi soseste acasa, dar nici n-apuca sa treaca pragul, ca tatal sau se rasteste la ea:
-Unde ai fost tot timpul acesta? De ce nu ne-ai scris, nici macar o carte postala? De ce nu ne-ai sunat niciodata?
Fata incepe sa planga si zice printre lacrimi:
– Tata, eu am devenit prostituata…
– Cum? Pleaca de aici pacatoaso! Esti o rusine pentru familia noastra catolica! Te reneg!
– Cum crezi tu, tata. Eu vreau doar sa-i las mamei aceasta superba blana de nurca si sa va dau carnetul acesta de economii de 50.000 € si titlul de proprietate asupra casei pe care tocmai v-am cumparat-o, cu 10 dormitoare, 10 bai si piscina. De asemenea va invit sa petreceti Sarbatorile pe iahtul meu…
Tatal intreaba:
– Ce ziceai ca ai devenit?
Fata incepe din nou sa planga si spune:
– O prostituata, tata…
– O, Doamne, ce m-ai speriat! Am inteles protestanta!…
„…și-a permis, vlăguit, să încerce a scrie ceva, despre subiect, și după capul său.”
Nu stiu daca te dezamagesc, dar nici azi n-a scris dupa capul lui… E doar o neasteptata schimbare de strategie a centrului de propaganda cotrocenista: „Liberalii trebuie să se teamă de PSD”. Nu pot crede ca-i o coincidenta articolul asta (care ajunge la aceeasi concluzie) aparut pe unul dintre cele mai portocalii site-uri:
http://www.reportervirtual.ro/2011/01/patru-ca-la-mort.html
Divide et impera, nu?
Evident ca nu ma dezamagesti, chiar imi face placere mesajul tau!!!