Scorul acestui articol
[Total: 50 voturi. Media: 4.4]

 

Un conducător germanic intr-o țară balcanică reprezintă o formă de altoire ce poate aduce binefaceri dar, în egală măsură, È™i primejdii.

Noi românii, ne place sau nu, suntem balcanici. Iar balcanismul nu este o glumă ce poate fi desființată printr-o încruntare severă ci o stare de spirit profund impregnată în fibra națională.

George Călinescu definea balcanismul în literatură astfel: „un amestec gras de expresii măscărioase, de impulsuri lascive, de conștiință a unei identități aventuroase și tulburi, totul purificat și văzut mai de sus de o inteligență superioară„. Extinzând această definiție la nivel de comportament social, balcanismul capătă accente peiorative căci este asociat cu mahalagismul, cu frivolitatea, cu superficialitatea, cu dezordinea, cu trecerea la optativ a multora dintre valorile morale cum ar fi punctualitatea ori respectarea cuvântului dat.

Pe de altă parte balcanismul presupune È™i niÈ™te însuÈ™iri de diferențiere pozitivă: istețime, creativitate, adaptabilitate, capacitatea de a depăÈ™i răul prin iertare È™i uitare.

Germanicii, dimpotrivă.  Laitmotivul filozofiei lor de viață este Ordnung muß sein (Trebuie să existe ordine). Din care decurge o serie de caracteristici etnice exact la antipodul celor asociate balcanismului.

***

Nu mă voi referi aici la experiențe româno „“ germane mai vechi (familia regală a României) sau mai noi (Christoph Daum antrenorul naționalei de fotbal a României) care intră în categoria altoirii despre care vă vorbeam la început. Le cunoaÈ™teți È™i singuri destul de bine ca să deosebiți binele È™i răul din ele. Mă voi referi, strict, la preÈ™edintele Klaus Iohannis È™i la comunicarea lui cu românii.

Èšara este în plin scandal, unul de proporții, legat de modul în care a ajuns să fie condusă de o clică ocultă, prin intermediul unei justiții aservite. Poporul ei balcanic, deci, cum spuneam, cu înclinații spre mahalagism, frivolitate, superficialitate, se uită mai mult la È™tirile despre abuzurile DNA È™i grozăviile făcute de binomul SRI „“ DNA decât la emisiunile despre salarii È™i pensii. Este curios, este intrigat, este întărâtat È™i aÈ™teaptă clarificări. Doar că, cel mai autorizat personaj pentru a-i furniza aceste clarificări, preÈ™edintele Klaus Iohannis, tace. El, germanicul, cu alt sistem de valori decât ei, balcanicii, le transmite un singur mesaj, stereotip: există instituții specializate, să le lăsăm pe ele să lămurească lucrurile. Să avem încredere în aceste instituții. Eu sunt mulțumit de ele, am încredere în ele.

Ce să vezi, însă? Numitele instituții sunt inerte. Nu lămuresc nimic. Fie sunt ele însele în conflicte interne (DNA, CSM), fie se ascund în spatele unei aÈ™a zise confidențialități (SRI) care le-ar împiedica să clarifice acuzele care li se aduc, fie sunt paralizate de laÈ™itate (Parchet General ,Guvern, Parlament) È™i aÈ™teaptă ca lucrurile să se lămurească de la sine. Astfel că poporul, balcanicul, mahalagiul nostru popor, se înfurie È™i apelează la una dintre calitățile sale … balcanice: la propria istețime, deloc de neglijat. Adică îÈ™i oferă singur răspunsuri logice È™i apoi trage (tot singur) concluzii: avem niÈ™te instituții de rahat È™i un preÈ™edinte aÈ™iÈ™derea.

Percepția cvasigenerală este că domnul preÈ™edinte Klaus Iohannis este un laÈ™. Că tace din frică, nu din germanism. Că este È™antajat de Laura Kovesi cu dosarele caselor sale È™i că de asta nu are curaj să o atingă critic nici măcar cu o aluzie, darmite cu o luare de poziție tranÈ™antă. Mai ales că, atunci când este prins la înghesuială È™i strâns cu uÈ™a să spună ceva, fie o întoarce ca la Brăilla (cazul plagiatului de 5% care nu mai e plagiat) fie evită ruÈ™inos miezul problemei sfidând realitatea È™i bunul simț fără să clipească („žeu sunt foarte mulțumit de parchete È™i de È™efii acestora”).

Sunt de acord că muțenia È™i laconismul pot avea È™i părți bune. Cu cât vorbeÈ™ti mai puțin cu atât reduci riscul de a spune prostii. În plus, poți da impresia că È™tii mai mult decât laÈ™i să se înțeleagă, ceea ce, de multe ori, îți conferă un avantaj asupra celorlalți.

Și, totuÈ™i, societatea fierbe. SRI este acuzat că face rechizitorii È™i desemnează complete de judecată cărora le dă sentințele în plic; DNA că foloseÈ™te metode gestapoviste È™i face poliție politică iar curțile de justiție că sunt infiltrate până la saturație de acoperiți ai serviciilor secrete. Toate aceste acuzații au depăÈ™it cu mult stadiul de vorbe goale. Ele sunt, zi de zi, susținute È™i întărite de probe È™i confirmări de martori. Încrederea populației în justiție È™i în instituțiile de forță ale țării se prăbuÈ™eÈ™te dramatic. Iar preÈ™edintele nu intervine în niciun fel. Sau în niciun fel public.

Probabil că ceva – ceva tot întreprinde Klaus Iohannis pe sub masă (cum am sugerat în articolul de ieri), dar dacă poporul nu vede È™i nu simte că el luptă cu bărbăție să țină statul pe linia de plutire, la nivel de imagine este dezastruos pentru domnia sa.

Fiecare dintre cei care ar putea face ceva ca să racleze mizeria din justiția română aÈ™teaptă spargerea buboiului de la ceilalți. Ministrul Justiției de la Inspecția Judiciară, Klaus Iohannis de la SRI, SRI de la puhoiul de mărturisitori care invadează seară de seară televiziunile libere pentru a-È™i prezenta public dramele personale È™i dovezile aferente. Iar în tot acest timp România îÈ™i consolidează în percepția internă È™i internațională imaginea de țară neguvernată È™i haotică.

Culmea ironiei, pentru un preÈ™edinte germanic atât de doritor  de ordine: să aducă la haos țara pe care o conduce.

Am căzut dintr-o extremă în alta: de la Traian Băsescu, emanație sadea a Cuțaridei balcanismului românesc, la Klaus Iohannis incapabil de a înțelege subtilitățile È™i sensibilitățile acestui balcanism.

Da, poporul român e balcanic. Și, fiind balcanic, e colocvial. AÈ™teaptă de la conducătorii lui să-l bage în seamă, să-i vorbească, să-i explice, să-i mai spună câte o vorbă bună din când în când. Altfel se socoate desconsiderat, părăsit È™i iute o dă în filoxeră.

Principalul dezavantaj al tăcerii lui Iohannis față de problemele grave ale țării nu este că-i încurajează pe cei care produc aceste probleme ci că-i descurajează pe ceilalți (mult mai mulți) care suferă de pe urma lor.

Chestie de compatibilitate. Sau, mai bine zis, de incompatibilitate.

Contele de Saint GermainEditorialebalcanism,binomul SRI-DNA,Cristoph Daum,Cutarida,filoxera,George Călinescu,germanism,Inspectia Judiciara,SRI face rechizitorii  Un conducător germanic intr-o țară balcanică reprezintă o formă de altoire ce poate aduce binefaceri dar, în egală măsură, È™i primejdii. Noi românii, ne place sau nu, suntem balcanici. Iar balcanismul nu este o glumă ce poate fi desființată printr-o încruntare severă ci o stare de spirit profund impregnată în...Blog politic si polemic