Sunt trist!

Să însemne că încă mai speram? Nu. Viața m-a învățat să recunosc acel prag al unei cerți peste care dacă treci împăcarea nu mai este posibilă. Acest prag fusese trecut în ultima vreme de mai multe ori și de către ambele tabere. Despărțirea era inevitabilă. (mai mult…)
continuare...

A treia cale

Asist cu tot mai mare tristețe la emisiunile de la Antena 3. Mi-e greu să suport și cu atât mai puțin să accept păcatul părtinirii la ordin, la un post pe care l-am considerat (și încă îl consider) un fel de "žEuropa Liberă" din vremurile dictaturii comuniste. Privesc și văd irizațiile manipulării ca pe o peliculă de țiței scurs dintr-un petrolier, încercând să sufoce oceanul. Ponta e cel bun, Antonescu e cel rău. Ponta luptă împotriva lui Băsescu, Antonescu s-a unit cu Băsescu pentru a lupta împotriva lui Ponta. Ponta vrea menținerea USL, Antonescu a băgat deja buldozerele în temelia alianței. Nu mai există nuanțe, nici vinovății comune, nici dreptul la autoapărare. În vreme ce Ponta apare când dorește la Chestiunea Zilei și la emisiunile satelit, pentru a se exprima și explica publicului comun, al USL, punctul său de vedere, Antonescu a fost exclus de la invitațiile în studio.  E…
continuare...

Vântul, cremenea și paiele

Voi face un lucru în premieră pe acest blog: voi reveni asupra unui articol publicat anterior, cel intitulat "žUSD "“ o construcție sinucigașă", pentru a atrage atenția asupra lui, pentru a insista, pentru a zgâlțâi ușile închise și urechile astupate de căști, spunând că îl consider de o importanță proiectivă majoră pentru politica anului 2014 din România. Să fie deci citit și înțeles corect de cine trebuie, iată ce mi-aș dori, nutrind încă o debilă speranță că nu ne vom trezi, la sfârșitul lui 2014, cu Traian Băsescu în rol de mare speranță națională. (mai mult…)
continuare...

Abjecție, numele tău e Băsescu!

Dintr-o canibalică sete de sânge șiroind, Traian Băsescu ne-a mai oferit aseară o formă de beție: aceea cauzată de metilul propriei descompuneri. A coborât până acolo cu iraționalul urii încât a atacat cu ferocea lui limbă crestată, cu infectele lui copite de cutreierat tartarul, un om bolnav laolaltă de demență senilă, de parkinson, de alzheimer, de cancer și de câte alte suferințe cauzate de cele dintâi. Și asta doar pentru că respectivul bolnav era soțul unei doamne ministru din partidul liberal. (mai mult…)
continuare...

Inflație de discursuri proaste

Nervozitate mare. Și printre politicieni și printre ziariști. De-aici și discursurile proaste, uneori lamentabile, ale acestora. Persoanele publice ar trebui să-și ia alături, mai ales în vremuri tulburi, câte o minte limpede care să le ferească de ridicol. Pe cineva capabil a scana cu obiectivitate situații, a anticipa cu realism reacții, a rămâne rece și lucid când toată lumea se înfierbântă. (mai mult…)
continuare...

Antenei 3, cu dragoste

Pe vremea studenției mele rula în cinematografe un film de succes, cu Sidney Poitier, intitulat "To Sir, With Love" ("Domnului Profesor, cu dragoste"). Era vorba despre lupta unui profesor  de culoare, curajos și bine intenționat, cu prejudecățile, anchilozările și egoismul colectivității didactice albe în mijlocul căreia soarta îl aruncase să supraviețuiască. (mai mult…)
continuare...