Doua statui de chirpici
 Am înțeles! Bătrânii sunt infestati de comunism, sunt zaharisiți, țin țara-n loc cu inerția lor de anchilozați. Povară È™i pentru copii, È™i pentru bugetul de stat, sunt aÈ™teptați să renunțe de bună voie la dreptul de vot È™i să-È™i dea obÈ™tescul sfârÈ™it  cât mai curând, cu un plasture pe gură. (mai mult…)
Cocosismele de cotet ale lui Liviu Dragnea
Simpatizam È™i eu doi politicieni din PSD: pe Cătălin Ivan È™i pe Șerban Nicolae. Îi simpatizam în sensul că mi se păreau niÈ™te oameni cu discursul la ei (un discurs făcut după anumite valori È™i principii la care țineau È™i nu, neapărat, primit prin SMS, de la un centru de comandă, spre a fi propagat mecanic), niÈ™te aleÈ™i cu susțineri pe care, cel mai adesea, le găseam rezonabile. Amândoi au fost îndepărtați! De cine? Generic vorbind, de Liviu Dragnea. De ce? Generic vorbind, din prostie. (mai mult…)
Èšara noastră, ca un abator
Prima reacție a vinovatului prins cu mâța-n sac este să-și țină gura. Dar atunci, È™tiind noi, dinainte, că el nu va vorbi, că el nu va răspunde, ar fi oare mai bine să nu-l întrebăm? Nu! Întrebările trebuie puse, măcar È™i numai pentru a consemna tăcerea, de cele mai multe ori vinovată, care le urmează. (mai mult…)
Foița de ceapă a graniței dintre parteneriatul strategic È™i trădarea națională
S-au împlinit trei ani de la referendumul pentru demiterea preÈ™edintelui Traian Băsescu. Prilej de evocare a momentului de către actorii principali È™i, ca de obicei în astfel de situații, de dezvăluire a unor aspecte inedite. (mai mult…)
Coldea, Kovesi, Stanciu „“ o tripletă mai tare ca turcii
Marii oameni politici îÈ™i câÈ™tigă renumele în războaie adevărate, nu în gâlcevi de operetă. Margaret Thatcher, ca să devină "ždoamna de fier", a trebuit să ordone declanÈ™area Războiului Malvinelor celui mai conservator parlament din lume. Și-a jucat cariera, pe această carte sângeroasă, cu o energie venită cu siguranță din istoria neamului ei. De la Regina Fecioară, de la amiralul Nelson, de la Winston Churchill. (mai mult…)
Sarabanda coincidențelor sau ordin secret pe unitate?
Din păcate pentru el, dar mai ales pentru noi, Victor Ponta s-a dovedit un politician mediocru. I-am pus de-atâtea ori în mână cărțile câștigătoare împotriva lui Traian Băsescu și a regimului său și tot de-atâtea ori le-a jucat greșit și a ratat. (mai mult…)
Tăceri de grup infracțional
Săptămâna trecută s-au suprapus în societatea românească două oribile tzunamiuri politice: cazul Rarinca È™i cazul CSM "“ Curtea Constituțională. Nu-mi dau seama dacă al doilea nu a fost scos, cumva, ca să-l acopere pe primul. Cu siguranță însă că, chiar dacă intenția o fi fost asta, rezultatul a ieÈ™it exact pe dos. Cele două unde de maximă ticăloÈ™ie în loc să se anihilezee reciproc s-au compus, generând o rezultantă de o forță copleÈ™itoare. (mai mult…)
Contradicții! Contradicții?
Străduindu-ne să descifrăm enigme È™i tendințe din viața noastră politică, noi, de fapt, analizăm aparențe. Procesăm informațiile ce ni se oferă È™i încercăm să completăm golurile, până la întreg, cu logica È™i imaginația proprii. De cele mai multe ori însă, politicienii ne oferă frânturi de adevăr, la intoxicare, ascunzându-ne realități cheie. Normal că, în aceste condiții, emitem adesea mirări nepotrivite È™i concluzii ce nu se confirmă. (mai mult…)
O bizară pierdere de identitate
Cât a trăit USL, am fost un convins și energic susținător al său, de pe baricada PNL. PNL mi se părea, din oferta politică disponibilă, partidul mai spălățel, mai educat, mai emancipat. Se trăgea și dintr-o familie în care cuvinte precum principii, iluminism, patriotism, valori individuale, inițiativă personală nu sunau chiar ca niște neologisme, ceea ce îi dădea un plus de credibilitate și atractivitate. (mai mult…)
Nonconformistul Crin
Încă de la apariția sa in viața publică, Crin Antonescu dădea semne că parcă greșise ușa deschizând-o pe cea pe care scria "politică": pletos, slăbănog, multicolor vestimentar, cu mâinile ascunse derobator în buzunare și mereu pe fază cu replica. Degaja un soi de jemanfișism față de ceea ce, pentru tagmă, reprezenta marea aspirație profesională: îmbogățirea rapidă, cu orice preț. Așa se poate explica, în bună măsură, ascensiunea sa spectaculoasă: nu era perceput drept concurent, pericol, rival în cursa pentru parvenire. (mai mult…)