Într-un editorial siropos, scris după rețeta compoturilor ușoare,  Mircea Cărtărescu mai face o dată ce știe el mai bine, se autocompătimește. Lumea levitează pe orbite suprapuse în jurul său, înlăcrimată, încercănată, adulatoare, implorându-i reîntoarcerea în jurnalistica politică iar el, ca un soare răcit de o mâhnire existențială, explică acestei lumi de ce nu-l merită. (mai mult…)
continuare...