Complicitatea sinelui
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat " Morala ca ideologie", articol ce poate fi citit accesand linkul Jung: Sinele este o entitate supraordonată Eului, incluzând nu numai conștientul și inconștientul, ci și "scopul vieții". Când, comentând relația în care se complace cu actuala putere antinațională, l-am numit pe domnul Pleșu "un colaboraționist de omenie", Dilema Veche m-a cenzurat contrapunându-mi argumente semantice iar mulți cititori m-au combătut reproșându-mi statura si statutul insuficiente pentru a-mi legitima o astfel de cutezanță de profanator. (mai mult…)
Rezistența prin cultură a oprimatorilor
(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat "Rezistentii prin cultura" editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche și Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică precum cea românească de astăzi, ar trebui să dea curaj. (mai mult…)
Un podium al prostiei la politicieni
La acest sfârșit de săptămână s-au înmulțit declarațiile stupide ale politicienilor arondați puterii. În siajul emoțiilor generate de constituirea USL și pe fondul unui hiatus de coordonare propagandistică, s-au găsit închipuiți maeștrii ai improvizației care să creadă că ar putea umple tăcerea apăsătoare cu inteligente poziționări proprii. Scăpați pentru o clipă de minima cenzură a unor minți mai limpezi, au ieșit la rampă de capul lor, deconspirându-și precarul IQ și uriașul potențial de umor involuntar. (mai mult…)
Cenzura de partid de la Dilema Veche
Eu nu-mi propun să-l hărțuiesc pe domnul Plesu comentându-i, la răstimpuri, editorialele. Sunt săptămâni la rand în care îl scutesc de părerile mele iar atunci când n-o fac mă simt împins fie de o "sperare", fie de o "desperare". (mai mult…)
Topul nesimțirii
Sunt derutat. De vreo două săptămâni tot îmi propun să evidențiez cea mai nesimțită declarație făcută recent de un politician din România și mereu sunt obligat să revizuiesc ordinea la vârful clasamentului din cauza câte unui "new entry". O fi criza, o fi apropierea vacanței de iarnă, o fi impresia că dacă poporul ăsta este tăcut trebuie să fie și prost? Nu știu. Cert este că dacă mai amân mult declararea câștigătorului s-ar putea să se întâmple ca la ciclism, când etapa este câștigată la fotografie și un intreg pluton este declarat sosit în același timp cu învingătorul. (mai mult…)
Forumurile „“ o formă de terapie a străzii (2)
O altă terapie din rețetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante și soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul și a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne ferește, rolul și frumusețea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spațiul publicisticii socio "“ politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producțiile forumiștilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citați, este sau o formă de evazionism intelectual sau o formă egoistă de a epata. (mai mult…)
Multumesc Serban Foarta!
Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)
REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunț a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicație din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariției dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăștea. O dimineață pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenței unui randez-vous mult așteptat, peste rangul și meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoțea în intimitatea fotoliului de lectură și, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o neliniște fecundă, lupta disproporționată cu puterea. Â Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar și sentimentul nobleței unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnității ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicație împăcată. Și cu adaosul ei onomastic și cu puterea. Nu doar că și-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…