Elena Udrea: doar n-o să mori ca Puskin!
Motto - Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse copita si blana si ochiul (Șt. Aug. Doinaș "“ Mistrețul cu colți de argint) Amenintarea cu moartea a Elenei Udrea mi-a adus aminte de o scenă: ditamai turmacul, oacheÈ™, briantinat, cu È™uncile jucându-i sub cămaÈ™a înflorată de mătase, se ascundea îndărătul unui camion cu prelată agitând o bâtă de baseball È™i răcnind din toți bojocii spre un SUV oprit nefiresc în mijlocul È™oselei: "žal meu eÈ™ti, frățică, ți-am luat numărul, eÈ™ti mort!". Prin fereastra semi-deschisă a SUV-ului ieÈ™ea o mână cu un pistol îndreptat spre eroul nostru. Îi despărțeau 7-8 era de un nefiresc perfect chiar È™i pentru periferia colorată a BucureÈ™tiului. "žCe te pe tine de niÈ™te cauciuce?" râdeau unii de pe margine. Și atunci căzu replica grasului: "žCe vrei bă, în mea, doar n-o să mor ca…
Ierarhia răului
Aș fi ipocrit să spun că am rămas pe deplin consecvent cu mine, cel de dinaintea ruperii USL. Nu! De pildă, nu mă mai pot uita la A3. Recunosc cu umilință această schimbare descalificantă. Eu, fiind robul sincerității față de mine însumi și față de cei a căror prețuire o râvnesc, trebuie să mă descriu real și nu să o fac pe infailibilul. Așta sunt. Un instabil. Mă schimb de colo-colo, după glandă. (mai mult…)
Puțină logică, dacă se poate!
Trădarea, în mentalul unui popor, este un păcat mai mare sau mai mic în funcție de istoria poporului respectiv. Noi, după ce-am întors armele la 23 august 1944 și apoi am făcut din acea zi sărbătoare națională, suntem foarte indulgenți cu acest gen de păcat. Ba, de multe ori, alegem trădarea ca o formă de afirmare a virtuții. (mai mult…)
Ce așteaptă Crin Antonescu?
După tumultul din jurul destrămării USL în care, alături de Klaus Johannis, Crin Antonescu a deținut prim-planul mediatic, după, apoi, celebrul interviu de la Antena 3 care va rămâne ca un coșmar în memoria lui Mihai Gâdea iar în memoria telespectatorilor ca o lecție de retorică și spontaneitate marca Antonescu, președintele liberal s-a retras într-o tăcere prelungită. (mai mult…)
Sunt trist!
Să însemne că încă mai speram? Nu. Viața m-a învățat să recunosc acel prag al unei cerți peste care dacă treci împăcarea nu mai este posibilă. Acest prag fusese trecut în ultima vreme de mai multe ori și de către ambele tabere. Despărțirea era inevitabilă. (mai mult…)