Între caduc și peren
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Intalniri de gradul trei", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Ce bizar și ce urâ Citind acest reportaj aureolat al domnului Cărtărescu, bucuria de a-i împărtăși bucuria îmi este bruiată agasant de o întrebare: cine i-o fi plătit participarea la PEN World Voices ? (mai mult…)
Anticomuniști și anticomuniști
Partea I Traian Băsescu ne-a avertizat: "voi fi un președinte jucător". Ar fi trebuit să mai adauge:" jucător de poker. Mare specialist în cacialmale". (mai mult…)
Fanfara propagandei de partid și de stat
Cum o fi să ai capacitatea intelectuală de a înțelege răul, de a recunoaște și blama imoralitatea și, în același timp, să te prostituezi? Eu cred că ar trebui să fie rău, oribil, dar sunt contrazis de vedete precum Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu care par a se simți foarte confortabil în cleștele acestei dihotomii. (mai mult…)
Libertatea doamnei Pippidi și captivitatea domnului Patapievici
Ultima emisiune 2+1 a fost extrem de instructivă. Am putut vedea doi intelectuali implicați, Alina Mungiu Pippidi și Horia Roman Patapievici, față în față cu paradigma libertății lor actuale. Mi-au plăcut prestațiile ambilor în planul elocinței, în planul acelei dimensiuni suplimentare pe care anumite spirite au capacitatea de a o adăuga și retrage prin propria prezență, spațiului nostru comun. Fără a dori să-i compar și să-i clasific, o diferență mi-a sărit însă în ochi: în vreme ce dna. Pippidi vorbea ca un om liber, dl. Patapievici vorbea ca un om legat. Legat de cele 10 milioane de euro ale ICR care vin, an de an, doar dacă el "face frumos" dar și de incapacitatea de a-și recunoaște propriile erori de evaluare. Dl. Patapievici mi s-a părut profund obosit în partea sa de cetățean comun, de trăitor în lumea taxelor, impozitelor și a oamenilor copleșiți de grijile zilei de mâine. Probabil…
La o cafea cu musafirii de pe blog (1)
CROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacție la comentariul meu "Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura" postat la articolul lui Andrei Pleșu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul (mai mult…)
Forumurile „“ o formă de terapie a străzii
Revista Presei de sambata Peste un anumit nivel de realizare, oamenilor nu le mai place să fie confundați cu strada. În general strada înseamnă pentru ei procentul ăla mare, uniformizant, al celor pe care nu-i remarcă nimeni ca personalități. Mulți cred că ieșirea din anonimatul străzii înseamnă decuplarea de problemele acesteia, aderarea la noi proiecte de realitate, unele extrem de exclusiviste și chiar imorale, cu sisteme de valori și unități de măsură create special. (mai mult…)
Multumesc Serban Foarta!
Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
Ziariști de fond, de formă și de coloratură
EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…