Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i
Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism È™i de băsiÈ™ti ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță "“ fără limite, moralitate "“ minus infinit, grandomanie "“ delirantă. (mai mult…)
Și dacă, totuÈ™i, Klaus Iohannis vrea să fie un preÈ™edinte adevarat pentru români?
Semnele date populației, după investire, de noul preÈ™edinte al țării, au transformat rapid în mințile multora încrederea în confuzie. A contribuit major la această degradare accelerată a speranței în Klaus Iohannis informația, confirmată din mai multe surse, că în timpul campaniei sale electorale acesta s-a bucurat de spijinul (evident, neconstituțional) al generalului Coldea. Prin urmare s-a tras concluzia că domnul Iohannis îi este obligat È™efului SRI È™i va trebui, în consecință, să-È™i arate recunoÈ™tința față de el È™i de instituția pe care o conduce. (mai mult…)
Unde sunt sindicatele? Unde este societatea civilă? Cine îl reprezintă pe românul statistic?
Analizați cu atenție aceste intrebări din titlu È™i veți constata că, tot ceea ce democrațiile evoluate contrapun puterii pentru a o ține în frâu, pentru a evita deviațiile spre totalitarism, la noi a fost anihilat. Nu mai avem sindicate, nu mai avem societate civilă; intelectualitatea, care în lumile "“ model se situează în general pe stânga È™i, cu predilecție, în opoziție, aici în România È™i-a ranforsat o huntă stipendiată de putere prin care încurajează totalitarismul È™i înăbuÈ™ă încă din faÈ™ă orice protest al românului statistic. Pe scurt, leului social i s-au scos caninii, i s-au smuls ghearele È™i este plimbat la ocazii în lesă È™i bălăbănindu-se, doar pentru a se arăta că încă mai există, că meciul câÈ™tigat veÈ™nic de putere cu poporul său are încă arbitru. (mai mult…)
Băsescu ne sfida prin discurs. Iohannis, prin tăcere
Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului. George Bernard Shaw Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită mai puțin memoria, acordând astfel un spațiu confortabil imaginației. Asta nu înseamnă însă că laconismul, care la limită devine tăcere stearpă, poate fi calificat, în orice situație, drept virtute. (mai mult…)