POPORUL. A devenit cuvântul favorit al politicienilor. Dar şi al cohortelor de propagandişti din spatele lor. Un fetiş întru atragerea succesului. Aşa cred ei. Din mulţime amorfă l-au întrupat într-un fel de patriarh autoritar, încruntat conducător de oşti şi răguşit rostitor de molifte. L-au personificat ca să-l scoată din amestec şi diversitate. Astfel îl pot folosi după bunul lor plac drept voinţă absolută, cel în numele căruia ei, politicienii şi ei, propagandiştii decid şi acţionează. “Poporul s-a trezit”, “Poporul nu mai suportă”, “glasul Poporului cere…”, “voinţa Poporului este…”, “noi suntem poporul” au devenit şabloane de acoperire, subterfugii ale neputinţei. Au personificat POPORUL sub forma unei păpuşi woodoo ca să-şi atace, dacă se poate mortal, duşmanii. Ce mare lucru să scoţi o mie de gălăgioşi în stradă, să faci din ei un şomoiog de cârpe cu cap şi membre şi să declanşezi ritualul: răcneşti “poporul suntem noi, jos …” şi străpungi…
continuare...