Adevarul, tupeul si reaua credinta, sau despre maselarita cu breton

  Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînțeles: "žpe mâna cui, în grija cui, e țara"? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria "žburuieni grele și rele" ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna și cucuta. (mai mult…)
continuare...

Gabriel Liiceanu „“ o fudulie a promiscuitatii morale

  Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie "™89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei.   Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobște prietenos și îngăduitor cu înțelepții săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viața amară și țara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicația vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alții o laudă: ei sunt extrem de toleranți cu greșelile aproapelui dar se enervează și devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proști și face pe deșteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au și ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărți neutre și poza…
continuare...

Privind de pe pamant miscarea unor nori

    Când eÈ™ti în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți dovedi că...  dacă asta vrei, asta faci! Din contră, când eÈ™ti pe pământ È™i priveÈ™ti norii, imaginea de ansamblu te poate cufunda în tot felul de stări È™i gânduri: că e sublim È™i grandios, că se înseninează sau că vine furtuna, că parcă se îngemănează într-o pasăre, ori într-un dragon, că parcă nimic nu e întâmplă (mai mult…)
continuare...