Emblemele statului paralel
 Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă. E suficient să vezi "žsecera È™i ciocanul" ori "žzvastica", ori "žcapul de mort deasupra a două săbii încruciÈ™ate" ca să se declanÈ™eze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niÈ™te embleme împlinite, care È™i-au atins menirea. (mai mult…)
Trustul DIGI si clientii sai ideologici
 Am aÈ™teptat cu o bucurie calmă (e drept, cam sceptică) finala de ieri a Simonei Halep, de la Cincinatti. Venise neaÈ™teptat, ca un premiu din capacul unei sticle de băutură răcoritoare într-o toridă seară de duminică. Bucuria mi s-a preschimbat instantaneu în furie când am văzut pe cine a ales DIGI SPORT 1 să comenteze meciul: pe Cristian Tudor Popescu. (mai mult…)
De ce deranjează Nicolae Breban?
La această întrebare există un răspuns politic È™i unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gaÈ™că. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre "žgloriile" găÈ™tii. (mai mult…)
Trucuri de șarlatan
V-ați întrebat vreo clipă de ce a târât-o Traian Băsescu pe soția sa la pozele de grup ale PMP, pe plajă? (mai mult…)
@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste
I-am remarcat pentru prima oară prezența în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacșii lenți la creier ai locului, care îmbăloșau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialiști portocalii, țopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înțepături, eschive și viteză de reacție fără antidot. Le împleticea pur și simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pișca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecației sale nemiloase. (mai mult…)
Oficina ICR
Andrei Marga nu s-a numărat niciodată printre favoriții mei. Prin urmare, nici nu m-am bucurat dar nici nu m-am întristat să-l văd oscilând ca un elastic de bungee jumping între numiri și demisii spectaculoase. (mai mult…)
Mircea Cărtărescu și magiunul de Topoloveni
O veste dâmbovițeană a amuțit pentru o clipă media mondială, timp necesar redacțiilor pentru a lăsa totul baltă și a intra în regim de breaking news: "Mircea Cărtărescu va boicota Salonul de Carte de la Paris". (mai mult…)
Andrei Pleșu – polarități subiective
Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleșu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia, Â produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interșanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Și în loc să nască umor grotesc naște suspiciuni la buna credință. (mai mult…)
Să nu ne jignim egalii de altă părere
Nu sunt triumfalist, nu m-am bucurat indecent, nici măcar nu am mustăcit ironic spre a face în ciudă unora cu care m-am duelat, ca Don Quijote, într-o luptă inegală. Deși, în sinea mea, mi-am dorit foarte mult ca ticăloșii încolonați în spatele lui Traian Băsescu să-și primească dimpreună cu tartorul lor binemeritata baie de zmoală. (mai mult…)
Traian Băsescu – o continuare previzibilă
Sunt oarecum surprins de creditul pe care foarte mulți analiști serioși ai situației politice din România îl dau posibilității ca Traian Băsescu să nu îl desemneze premier pe Victor Ponta. (mai mult…)