Retușuri din mers
Concursul de duminică, din "Ziua Ludicului", nu a prins. Numărul mic de participanți, atât ca răspunsuri cât și ca voturi, în raport cu numărul peste așteptări de mare de vizitatori ai blogului îmi spune că lumea intră aici ca într-un magazin de nișă, nu ca într-un magazin universal. În plus, se dovedește că măcar o zi liberă pe săptămână trebuie lăsată pentru respiro tuturor, dacă se dorește evitată uzura, plictiseala, căderea în rutină. Prin urmare voi renunța la concursul "Ziua ludicului" fără regretul că cineva, dumneavoastră sau eu, pierde prin aceasta ceva. Dimpotrivă, câștigăm mai mult timp pentru noi înșine și pentru a pregăti mai bine noua săptămână. Dacă vor fi duminici în care voi simți nevoia să scriu și să postez ceva ce v-ar putea interesa, o voi face. Până una-alta vă dau întâlnire pe mâine, la rubrica "așa nu" ilustrată de obicei lunea de "bomba cu biogaz" -…
Ziariști de fond, de formă și de coloratură
EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…
Atenție, Mihăieș! Batista la nas!
Comentariu la articolul lui M. Mihaies, intitulat "Ponta = Ilici + Chucky" si publicat in EVZ din ce poate fi vizualizat la adresa: Nu prea am timp azi să mă ocup de poluțiile lui Mihăieș. Totuși, câteva idei, scrise cu batista la nas, nu s-au lăsat reprimate. Trăind foarte mult virtual, în pseudorealitatea fantasmelor sale de Cațavencu la curtea jupânului cu damă bună și blondă (ce dacă artificială), individului i se întâmplă compensatoriu, mai ales după weekenduri exagerat proteice, ca așternutul cocoloșit sub el să-i transmită fierbințeală de crupă nădușită de adversar politic. Se simte atunci viril, stăpân, sfichiuind cu pintenii, iscând nechezături de îndârjită supunere. Astfel climaxul e gata și, de aici, poluția. Cineva cu respect pentru higienă dar și cu simț al umorului, voaieristul șef de la ICR, a avut ideea de a-i plasa sub fund, înainte de culcare, în loc de mușama, un exemplar din Ev. Z.…