Cine plânge după fostul ICR?
Pentru simplificarea discuției sunt gata să le fac celor la care mă voi referi in continuare concesia de a presupune ceva în care eu nu cred și anume că fostul ICR, condus de Horia Roman Patapievici, a avut performanțe bune în zona culturală. (mai mult…)
Gabriel Liiceanu – propria sa parodie
Ca orice bulibașă cu mascații la poartă care, în vederea arestării , se împopoțonează cu colanuri și ghiuluri pentru a ridica moralul membrilor șatrei răvășite, și Traian Băsescu, presimțind nasol și conspirând monstruos, scoate de prin sarcofage mumii ciuruite de molii pentru a le pune să sperie poporul. (mai mult…)
Cristi Puiu, într-o emisiune la Realitatea TV: „nu cred că H.R. Patapievici este omul lui Băsescu”.
Sunt un fan al recentelor "accidente fericite" din cinematografia românească,  întruchipate de tineri și remarcabili exploatatori ai autenticului precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Florin Șerban, Radu Muntean.  Ei duc mai departe, după o prelungită leneveală în performanță generată de conformismul mediocru al unor regizori de regim politic (Sergiu Nicolaescu, Mircea Drăgan, Lucian Bratu), tradiția mult mai eroicilor cascadori în ale "accidentelor fericite" din acestă speță  care au fost Liviu Ciulei, Lucian Pintilie ori mai tânărul veteran Mircea Daneliuc. (mai mult…)
Solia leproșilor
La înscăunarea sa ca președinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. (mai mult…)
Intelectuali și „intelectuali”.
Comentariu cenzurat de Evenimentul Zilei! De cateva zile la EVZ este mobilizare de razboi. Au fost identificati "dusmanii" de clasa, comentariile lor nu mai sunt acceptate nici cand, culmea prostiei (dar ce sa te astepti de la EVZ?), ele sunt favorabile editorialului comentat, cum este cazul acestui text al meu. Ma intreb: oare Mircea Cartarescu stie de aceasta cenzura inepta facuta pe forumul articolului sau? Si daca stie, o ingaduie? Salut, pentru a doua săptămână la rând, editorialul lui Mircea Cărtărescu. Se simte printre rândurile sale tristețea provocată de sentimente înșelate dar și o mijire de analiză obiectivă venită din rațiune. (mai mult…)
Șmecherii față în față cu instanțele superioare sau verdictul rărunchilor
(Comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat "Mie dati-mi strazi pavate", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Pentru președintele țării o instanță superioară este Curtea Constituțională și, prin extinderea definiției, Constituția României. Ori de câte ori președintele se substituie guvernului și primului ministru, ori de câte ori președintele privilegiază un partid politic în defavoarea altora, încalcă Constituția. (mai mult…)
Editorialist sau propagandist?
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Romania Libera al Sabinei Fati, intitulat "Cum a ajuns Felix presedintele USL", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Â COMENTARIU CENZURAT POLITIC DE ROMANIA LIBERA Scriind editoriale, doamna Fati ar trebui să știe că i s-a ridicat ștacheta de simplu propagandist. Sigur, în condiția dânsei de promovată ca Oprea de la Apărare, pentru meritul de a fi cel puțin la fel de obedientă pe cât este de vulnerabilă, orice pas greșit, orice acces de obiectivitate față de puterea care a numit-o, poate însemna retrogradarea la condiția anterioară de scrib. (mai mult…)
În loc de Mihăieș
Azi am lipsit din București pentru niște întâlniri care au presupus 10 ore de mers cu mașina și cunoașterea unor oameni relaxați. Â Cum nimic nu e întâmplător, Â soarta a făcut ca într-un anumit moment, la orele prânzului, Â să-mi ajungă la urechi frânturi dintr-o discuție purtată aprins la o masă festivă din apropiere. (mai mult…)
Două previziuni
Imaginația e una, ghicitul în cafea e alta, ele nu planifica și nici nu proiectează viitorul. Sunt doar variante de escapade în posibil, fără vreo legătură cu șansele reale ale probabilului. (mai mult…)
Mihăieș și vulpea turbată
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieș mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turiști privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs și o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câțiva pași în retragere și atunci vulpea își schimba direcția ca să-și înfigă colții, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (mai mult…)