Andrei Pleșu și hemoroizii lui Belzebut
Domnul Pleșu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face și alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicții. Chiar și când mușcă, mușcă cu gingiile, lăsându-și loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaș și nicidecum de colți walpurgici. (mai mult…)
Decăderea unei aristocrații contrafăcute
Au profitat de comunism când comunismul era la putere, publicând în turbulența sectaristă a acestuia chiar mai ușor, mai nederanjați și cu tiraje mai de răsfăț, decât propagandiștii de la Ștefan Gheorghiu. Au profitat de comunism și mai târziu, înfigându-și colții în el, când acesta, decăzut în stârv, putea fi atacat fără riscuri, din toate unghiurile și pe toate gusturile, oricât de canibalice. (mai mult…)
Metehne de țârcovnic
Dilema Veche are un patriarh, Andrei Pleșu, un mitropolit, Radu Cosașu, câțiva arhiepiscopi și episcopi itineranți și o armată întreagă de preoți și diaconi somnolenți și adormitori, din rândul cărora se remarcă exorcistul pe dos Sever Voinescu, reprezentantul sub acoperire al lui Scaraoțchi în lumea travestițiilor în ale celor bune. (mai mult…)
Solia leproșilor
La înscăunarea sa ca președinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. (mai mult…)
M.R. Ungureanu – un uter fertilizat in vitro
Scolile înalte se mândresc că au și produc viziune. Că formează conducătorii lumii de mâine. Nu persoana ci societatea, nu imediatul ci perspectiva, nu mijloacele ci scopul, iată ce pretind ele că le-ar diferenția de abordările tradiționale. Bine - rău, moral - imoral, sunt în acest sistem de valori binoame cu geometrie variabilă, concepte în care marile gândiri să nu se încurce atunci când vor să decoleze spre soluții cinice. (mai mult…)
Axa Washington „“ Londra desemnează premierul la București?
Analizând profilul celor pe care Traian Băsescu, în calitate de Președinte al României , i-a promovat în funcții cu impact major pentru țară dar mai ales pentru el și ai lui, ne dăm imediat seama că Mihai Răzvan Ungureanu reprezintă o stranie abatere de la regulă. Ce să aibă acest om în comun cu Emil Boc, Elena Udrea, Traian Igaș ori Gabriel Oprea? Ce viciu ascuns din el să fi stârnit interesul de colecționar de nulități al președintelui? Greu de răspuns. (mai mult…)
Noi mărturii inedite despre Gabriel Liiceanu – articol retras!
Pe publicam aici, la rubrica "Musafiri pe blog", o mărturie inedită a lui @clerc despre Gabriel Liiceanu. Povestea a stârnit interes, pasiuni și chiar replici tăioase, unele vizându-mă. Azi am primit o nouă astfel de mărturie inedită de la @obs, cel pe care l-am preluat în editorial ieri, cu un foarte interesant și bine scris comentariu la ultimul articol al lui Andrei Pleșu din Dilema Veche. Pentru că mărturia lui @obs oferă suficiente indicii de autenticitate și este, în plus, captivantă, mă bucur să v-o împărtășesc și vouă, oaspeților mei, cu sentimentul că devenim astfel părtași cu toții la lansarea unei mici (dar suculente) pagini de inedită istorie literară. Actualizare ora 21:30 La cererea autorului (@obs), articolul continand postarea domniei sale referitoare la Gabriel Liiceanu a fost retras. Cei interesati pot citi materialul in cauza sub forma de comentariu la articolul meu mai vechi intitulat "Tacerile lui Liiceanu".
Un an cât o veșnicie
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat "Blestemul lui Geoana", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) În fața mea, o școlăriță tunsă paj privește cum se încaieră doi cocoși. Å¢opăie surescitată, buclele gelatinoase jucându-i pe căpșor ca o meduză în imersie. Chicotește, bate din palme: "Întărâtă-i, drace, că și mie-mi place!". O copilă, îmi zic, ce știe ea ce-i viața reală. Nu vede penele zburătăcite, nici crestele rupte și însângerate. Vede doar spectacolul, pe care-l savurează cu cruzimea inocenței. Când face o piruetă, îi zăresc fața. Încremenesc. (mai mult…)
Frica!
Frica face parte din dotarea noastră standard. Pe lângă alte funcții ea joacă și un sensibil rol de departajare: ajută la stabilirea diferențelor de calitate umană între indivizi. Antidotul onorabil la frică nu este, cum s-ar crede, curajul ci caracterul. Proporția dintre frică și caracter stă la baza clasamentelor etice. (mai mult…)
Unsul lui Dumnezeu și apa de ploaie
Noblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și a picioare nespălate. (mai mult…)