Editoriale

Dileala care pute

  RecunoaÈ™tem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. AÈ™a s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să È™tii că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbeÈ™te putoarea ei, uneori până la vomă, È™i te îmbrânceÈ™te pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (mai mult…)
continuare...
Editoriale

Fețele raului

Mie mi se pare tot mai clar că, în ultimii ani, asistăm în România la o ideologizare galopantă a intoleranței. Agenți ai unor forme fascistoide de elitism, conform cărora valori străine de particularitățile profund româneÈ™ti ar trebui să fie promovate la noi cu orice preț, chiar È™i împotriva voinței noastre, chipurile pentru a ne emancipa, pentru a ajunge la unison cu alte culturi născute de alte istorii È™i alte tradiții. Agenți, aÈ™adar, cu înclinații patologic alogene, care încearcă să ne tribalizeze, să ne dilueze prin scindare, esența națională. (mai mult…)
continuare...

Groparii societatii civile si tristele lor cortegii

  Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută È™i tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul oraÈ™ului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar È™i pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niÈ™te bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moÈ™tenitori care trăia în străinătate È™i care venise acum, special pentru eveniment,  să-È™i etaleze potența È™i să-È™i impună primordialitatea la succesiune. (mai mult…)
continuare...

Falsa mirare argumentativă

ARTICOL CENZURAT DE ZIARUL ADEVARUL (Am postat doar primele  3 paragrafe ale acestui articol pe forumul editorialului lui Andrei Plesu din Adevarul. Au fost cenzurate. Sunt ele obscene? Sau injurioase? Ori, cumva, incarcatura lor de adevar este peste puterea de acceptare a unor intelectuali ce nu se considera datori cu nimic, vinovati de nimic in raport cu poporul roman? Astfel de ipocrizii ar trebui demascate. De aceea le-as multumi tuturor celor care, dupa puterea lor, ar putea face ca acest articol sa fie difuzat spre o cunoastere cat mai larga.) Motto Un comediante de bravură Joacă de patruzeci de ani, Făcînd enormă tevatură În faț-a niÈ™te gogomani. Mare farsor, mari gogomani "“ Caragiale   De când a devenit instrument(ist) politic, domnul Pleșu s-a lăsat subjugat de latura sa cabotină. O fi crezut că astfel profilul său insular, de eseist al introvertirii, se va îmbogăți cu o dimensiune oceanică, deschisă publicului…
continuare...

O lecție neînțeleasă

(Acest comentariu a fost propus pe forumul articolului lui Andrei Plesu din Dilema Veche, articol accesabil la adresa: #comment-37031) Deși s-ar zice că-și propusese să ne împărtășească o lecție primită, domnul Pleșu ne strecoară, cu aerul său memorialistico -  rabinistic, o lecție predată. Despre una dintre jucăriile sale preferate care s-a cam defectat, Dilema Veche, și cam cum au ajuns pe cale de dispariție meșterii ce-ar putea-o drege din elanuri nemercantile. (mai mult…)
continuare...