Reacții de puternici. Între curaj È™i frică!

Când spun "žputernici" nu mă refer la acei indivizi cu funcții mari care se comportă ca niÈ™te oameni mici. Este plină lumea de astfel de moluÈ™te ce primesc pe mână, la un moment dat, destinele a milioane de semeni È™i care, la prima probă de risc individual, uită de misiunea lor nobilă È™i nu se gândesc decât cum să-È™i salveze pielea. (mai mult…)
continuare...

Autoapărarea: un drept uitat, un act de demnitate pe cale de dispariție

M-am săturat de laÈ™itatea "žîndreptățita", de revărsarea publică "žscuzabilă" a osânzei sub formă de siluete umane, purtând pe piept însemne ale unor respectabile demnități. M-am saturat de tremurul gelatinos, în microfoane de înaltă fidelitate, al vocilor sugrumate de târÈ™ală, de paloarea închipuiților noÈ™tri politicieni rămaÈ™i fără pic de sânge în instalație de îndată ce îÈ™i aud numele citat la DNA. (mai mult…)
continuare...

Tipologii de politicieni. Azi: gonflații!

Nimeni nu poate pretinde că este politician adevărat dacă nu a câÈ™tigat măcar o dată, pe bune, o bătălie electorală. Și spun "žpe bune" pentru că am văzut destule situații în care pupili ai unor granguri, de partid sau de stat, au fost impuÈ™i, în urma unor scrutine de tot râsul, pe poziții victorioase. Alegerea Ebei ca europarlamentar ar trebui sa fie un exemplu suficient. (mai mult…)
continuare...

Å¢ara cu doi politicieni și o televiziune de știri

Un politician adevărat este acela care știe să preia mesajele primordiale ale societății în care trăiește. Pentru care, apoi, să se bată viguros, cu inteligență, cu tenacitate, asumându-și riscuri, dacă e cazul chiar până la a se lăsa martirizat (Martin Luther King, Nelson Mandela). El trebuie să fie perceput drept erou, personaj mesianic, demn de a i se încredința cecul în alb al votului pozitiv (cel încărcat de speranță și nu de resentimente) al cetățeanului statistic. (mai mult…)
continuare...

Băsescu ne sfida prin discurs. Iohannis, prin tăcere

Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului. George Bernard Shaw Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită mai puțin memoria, acordând astfel un spațiu confortabil imaginației. Asta nu înseamnă însă că laconismul, care la limită devine tăcere stearpă, poate fi calificat, în orice situație, drept virtute. (mai mult…)
continuare...