Andrei Pleșu și neliniștile sale hormonale
Domnul Andrei Pleșu a trăit zilele trecute o mică dramă. Povestindu-ne-o el însuși cu umorul binecunoscut, sper că nu va lua în nume de rău acest comentariu, făcut cu zâmbetul pe buze. (mai mult…)
De ce deranjează Nicolae Breban?
La această întrebare există un răspuns politic È™i unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gaÈ™că. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre "žgloriile" găÈ™tii. (mai mult…)
De ce îi citesc, de ce îi privesc?
Una dintre cele mai intime È™i mai generoase forme de libertate este îndoiala. Nu costă, nu necesită exterioritate, nici alianțe, nici adversități, nici complezențe. EÈ™ti tu cu tine însuți, cu limitele È™i prejudecățile tale dar È™i cu dreptul înnobilant de a nu trebui să-ți cânți în strună cu orice preț. (mai mult…)
Cifre, comparații, deducții logice
Ultimul număr al Revista 22 a apărut pe data de , cam odată cu articolul meu din Cotidianul "žEroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi". Incitat de un comentariu făcut pe acest blog de @Scrie opinia ta, am deschis pomenita revistă, în care se exhibă adeseori È™i Gabriel Liiceanu, pentru a citi articolul lui Andrei Cornea intitulat "žNoua Alianță: Băsescu "“ Voiculescu". Ce-am descoperit mi se pare surprinzător È™i cred că merită împărtăÈ™it: revistele băsiste È™i textierii băsiÈ™ti nu mai au public nici cât să umple un stadion de Divizia B. (mai mult…)
Lumina vine de la PăltiniÈ™
Numele "žPăltiniÈ™" È™i-a depăÈ™it de mult rezonanța pur geografică. Prin È™ansa de a fi fost asociat ultimilor ani de viață È™i creație ai filozofului Constantin Noica, a devenit un simbol cultural. O destinație de patrimoniu. Schitul È™i Casa Memorială ce păstrează printre noi spiritul acestui sfânt laic îndeamnă la ieÈ™irea din tiparele societății consumiste È™i la căutarea, în sinele profund È™i ascetic, a adevăratului rost pe lumea asta. (mai mult…)
Dorin Tudoran
Zilele trecute am primit una dintre recompensele neașteptate și prea puțin meritate pentru aventura de a ține, cu destule eforturi, acest blog. Mi-a postat un comentariu, la un articol recent, scriitorul Dorin Tudoran. Nu știu dacă pentru vizitatorii de-aici, mulți dintre ei încă nenăscuți în 1984, numele domniei sale stârnește vreo emoție aparte însă, pentru mine, înseamnă foarte mult. România comunistă a cunoscut puțini dizidenți care au avut curajul să-și joace libertatea, chiar viața, în lupta inegală cu securitatea ceaușistă. După Paul Goma, în anii "™70, Dorin Tudoran a fost al doilea scriitor român notoriu care l-a înfruntat pe Nicolae Ceaușescu, nu doar în față dar și public. Au mai urmat Mircea Dinescu și Doina Cornea, la fel de importanți și dragi mie, care să completeze o listă dezesperant de scurtă pentru latentul popor român, atât de greu de declanșat când vine vorba de mizele sale majore. Referitor la lupta…
Nădușeli de farisei
"Ai face bine să asculți. Nu mă dezamăgi!" Asemenea vorbe blajine, în gura unui Corleone, sunt echivalentul amenințării cu moartea. (mai mult…)
Morsa cufurită sau Niște pamperși pentru Andrei Pleșu
De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte și pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos și lent, parcă veșnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecației cu vorbă de plastilină jignește ca englezii, pe după perdea și otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul și langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorțeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui și puturos (ah, fierea, fierea"¦) ofticile și umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeași teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuțind ode demne de…
Greața de dulce
Sunt multe lucruri care-ți pot întoarce stomacul pe dos: frica, tangajul, beția, (mai mult…)
Apel către… Andrei Pleșu
Ce mă amuză amar la Andrei Pleșu, de când cu publicistica sa politică, este eficiența cu care compromite toate subiectele nobile pe care încearcă să le apere. De pildă tema de azi a articolului-supapă din Adevărul ("M-am săturat") vizând mahalagismul politicienilor români. (mai mult…)