Lupta anticorupție luată în custodie
În editorialul de azi din RL, doamna Alina Mungiu Pippidi deplânge lipsa de rezultate a luptei anticorupție din România și afirmă: "Momentul potrivit (pentru declanșarea unei adevărate revoluții anticorupție - ) e acum, pentru că nu mai poate întîrzia. E destul să te uiți că rata investițiilor s-a prăbușit, elita noastră cea mai educată se transferă masiv spre alte economii, iar de criteriile inegrării în zona euro nu ne-am apropiat deloc, ca să îți dai seama că nu mai ai ce face. Ce moment mai bun decît o coaliție cu două treimi din scaunele parlamentare? Traian Băsescu luptă pentru ultima sa redută, PDL, și nu e o piedică în calea unui asemenea program, nu se poate da vina pe el aici". (mai mult…)
„Morganatica” mediocritate a „ziaristului” Turturică
Elementul distinctiv al lui Dan Cristian Turturică, idiotiarist la România Liberă, este că produce articole foarte lungi, cu bătaie foarte scurtă. Instruit să stea cu pușca la picior și cu urechea la perete, ordinele actuale îl împing la improvizații. Sa pară analitic și credibil, adică misiune imposibilă. (mai mult…)
Meniu la parastasul puterii portocalii
Cine vrea să înțeleagă gândirea contorsionată din spatele ultimelor mișcări ale lui Traian Băsescu, are o soluție foarte simplă: să-l citească pe Sebastian Lăzăroiu. Omul ăsta, prin faptul că disprețuiește la fel de mult ca și președintele inteligența românilor, prin faptul că are imaginația de a născoci scenarii la capătul cărora orice pare a fi posibil, l-a subjugat total pe Traian Băsescu. (mai mult…)
Întrebări retorice
"Oamenii de valoare respectă valoarea". Cum se neagă această utopie? Unii ar răspunde astfel: "oamenii lipsiți de valoare nu respectă valoarea". Fals. Pot exista și oameni mediocri care să respecte valoarea. Negația corectă logic este următoarea: "Cine nu respectă valoarea nu are valoare". (mai mult…)
Mihăieș și vulpea turbată
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieș mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turiști privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs și o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câțiva pași în retragere și atunci vulpea își schimba direcția ca să-și înfigă colții, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (mai mult…)