Alina Mungiu Pippidi își începe anul editorialistic cu stângul
Comentariu cenzurat de Romania Libera, O romanie Curata si de dna. Alina Mungiu Pippidi Doamna Alina Mungiu Pippidi, pe care deseori de-a lungul timpului am citat-o laudativ pe blogul meu, comite la acest început de an un articol în România Liberă care produce confuzie printre cei care o creditează cu bunăcredință și rumoare jubilativă printre ceilalți. (mai mult…)
Un egoist ce-și plânge de milă: Mircea Cărtărescu
Motto: Trădarea este negarea ideii de câine. (mai mult…)
Blestemul unei alegeri greșite
Într-un editorial siropos, scris după rețeta compoturilor ușoare, Â Mircea Cărtărescu mai face o dată ce știe el mai bine, se autocompătimește. Lumea levitează pe orbite suprapuse în jurul său, înlăcrimată, încercănată, adulatoare, implorându-i reîntoarcerea în jurnalistica politică iar el, ca un soare răcit de o mâhnire existențială, explică acestei lumi de ce nu-l merită. (mai mult…)
Un caraghios fudul
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat " Razboiul ratatilor", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Mircea Cărtărescu, împletoșat precum regina ridurilor ce-și împletește codițe să ne-amăgească de la spate, calcă în străchini ori de câte ori mai incearcă să tragă un retuș portretului său de îmbătrânit în rele. (mai mult…)
„Realitatea” lui Andrei Pleșu și specula mediatică
(acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul al lui Andrei Plesu intitulat " Balciul national", articol ce poate fi citit accesand linkul ) (Eugen Barbu, 1979, despre Europa Liberă: ""¦trădătorii și pederaștii acestei oficine care ne improașcă cu balele lor de cîini turbați, încercând să ne convingă că realitatea nu e cea pe care o trăim noi, zi de zi, ci aia pe care o maimuțăresc ei, seară de seară". Andrei Pleșu, 2011, Adevărul: "Ar fi exagerat să vorbesc de o imagine generală sumbră Dacă însă te uiți la televizor, te trezești confruntat cu o altă Românie"¦".) Prima nedumerire inspirată de articolul de azi este: de unde și-o lua, Andrei Pleșu, realitatea pe care o comentează? (mai mult…)
Mircea Cărtărescu și sentimentul patriotic
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aș fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (mai mult…)
Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura
(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) "Răutatea" arătată de Nadal înaintea și în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulți puțini în funcție de vremuri și cromozomi, care-și trăiesc viața ca pe o permanentă luptă. Pentru că așa aleg ei sau obligați. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcații,  pe vremea comunismului, cum sunt părinții de copii handicapați sau canceroșii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentință dată la beție de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleșu, sedus de…
Confuziile domnului Cărtărescu
(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată și speculată imediat de forumiști necondescendenți, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicație sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacție pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiași cu fanii președintelui (după vorbă, după faptă): ca și în cazul "pixelului albastru", când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut și în acest caz, al "polonezului" Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidența și acuzându-i pe acuzatori de malversațiune. La momentul respectiv…