Noi și cifrele noastre octanice
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema, articol intitulat " Insemnari din subterana autohtona", care poate fi citit accesand linkul ) Oamenii funcționează viu dintr-o combustie venită din lăuntrul lor imaterial și nu din caloriile crăpelniței lor zilnice. Iubirea - ura, speranța - disperarea, temeritatea - lașitatea, mândria - umilința, credința "“ ateismul, iată doar câteva dintre binoamele care stabilesc cifra octanică a fiecăruia dintre noi, rezistența noastră la explozie. (mai mult…)
Oaspeți pe blog
 Azi nu sunt în București și de-abia la ora asta am avut acces la un net. Cum nu am timp și nici vreun subiect incitant de atacat, vă propun un comentariu de calitate postat de @Natafletz la un comentariu al meu la editorialul lui Andrei Plesu din ultimul număr al Dilemei. Lectură Plăcută! (mai mult…)
Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul ) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour "“ Et ) Citesc și eu forumurile articolelor domnului Pleșu. Uneori mai și scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, și peluză grobiană de stadion dar și tribună promițătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleșu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuși complexă și care, în plus, mai este și pleșucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducționiste: scara binară și tonul persiflant. (mai mult…)
Pesimism autobiografic
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu intitulat "Pesimism", articol publicat in Dilema Veche nr. 382 din 9-15 iunie 2011, ce poate fi citit accesand linkul ) Grijă și îngrijorare pentru sine "“ asta ne transmite la tot pasul autorul. Eul domniei sale, supus unor permanente agresiuni, este pretext de acidă cronică globalizantă și detector de rău național ancestral. (mai mult…)
Băsescu, un președinte veșnic.
În urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând: "Povestea cu "intelectualii lui Băsescu" e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de "legendă" perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiași intelectuali și-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm". Prin articolul său de astăzi, domnul Vasilescu mă ajută să-i dau replica. (mai mult…)
Andrei Pleșu și sistemele sale de valori
În ultima vreme domnul Pleșu ne copleșește cu un soi de înfumurare eclectică. Moralizează în stânga și-n dreapta cu o bosumflată lehamite, dar nu aplicând un sistem de valori oamenilor ci improvizându-și sisteme de valori după oameni. (mai mult…)
Pro și contra Andrei Pleșu „“ dialoguri pe blog
La sugestia Corinei, căreia nu-i pot refuza aproape nimic, prezint în continuare câteva dintre cele mai interesante comentarii iscate de postarea mea "Andrei Pleșu "“ un colaboraționist de ispravă". (mai mult…)
Noi replici în Dilema Veche (2)
Față de cele publicate ieri în postarea "Noi replici în Dilema Veche", a apărut ca noutate o continuare a polemicii deschise pe forumul Dilemei Vechi, sub comentariul meu. Shadow, probabil inspirat de discuțiile de pe acest blog, i-a scris dlui. Vasilescu iar dl. Vasilescu i-a raspuns. De doua ori. Iată acest dialog. (mai mult…)
Noi replici în Dilema Veche
Dilema Veche îmi mai dă o replică. Prin același domn Mircea Vasilescu , Redactor Șef și editorialist. (mai mult…)
Despre ipocrizia cultă
(Acest comentariu a fost propus spre publicare pe forumul Dilemei Vechi. Vom vedea daca el va fi acceptat sau va beneficia de cenzura domnului Vasilescu) Domnul Mircea Vasilescu, garantul și avocatul pledant al echidistanței politice a Dilemei Vechi, a îmbrăcat o cămasă care, evident, îl strange. (mai mult…)