Să-i lăsăm, pentru o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i

Uneori cred, exasperat, că singura metodă prin care am mai putea spera să scăpăm de băsism È™i de băsiÈ™ti ar fi să-i mai lăsăm, o vreme, să redevină ei înÈ™iÈ™i: haita dezlănțuită întru potlogării a unui tătuc diabolic, selectată după cele mai interlope criterii: scrupule - zero, aroganță "“ fără limite, moralitate "“ minus infinit, grandomanie "“ delirantă. (mai mult…)
continuare...

Tăceri de grup infracțional

Săptămâna trecută s-au suprapus în societatea românească două oribile tzunamiuri politice: cazul Rarinca È™i cazul CSM "“ Curtea Constituțională. Nu-mi dau seama dacă al doilea nu a fost scos, cumva, ca să-l acopere pe primul. Cu siguranță însă că, chiar dacă intenția o fi fost asta, rezultatul a ieÈ™it exact pe dos. Cele două unde de maximă ticăloÈ™ie în loc să se anihilezee reciproc s-au compus, generând o rezultantă de o forță copleÈ™itoare. (mai mult…)
continuare...

Logică și dezumanizare

Citesc "Scrisoare din penitenciar" a lui Bogdan Popovici, publicată azi în Cotidianul, și constat că logica binară a devenit în ziua de azi facultativă. Fie următoarele 2 propoziții: A: sistemul penitenciar din România își încalcă grosolan propriile regulamente și nesocotește drepturi fundamentale ale omului (recunoscute și deținuților); B: sistemul penitenciar din România funcționează corect, în limitele fixate de lege. Domnul Bogdan Popovici, condamnat în polifonicul (și cacofonicul) dosar "Trofeul Calității" semnalează, după doi ani de detenție, niște abuzuri monstruoase la care sunt supuși el și soția sa, arestați în același timp dar executându-și pedeapsa in închisori diferite. În esență, domnia sa formulează propoziția A, aducând în scrisoarea transmisă presei argumente revoltătoare privind sălbăticia unui sistem recluziv și nicidecum cu valențe educative și de recuperare în folosul societății cum se pretinde. Domnul Popovici nu a mai rezistat și, împins de exasperare, a luat un bolovan și a aruncat cu el într-unul…
continuare...

Cine compromite justiția din România?

Actul de justiție are, în linia lui primordială, o adresabilitate individuală, nu colectivă. Chiar dacă o infracțiune are mai mulți autori prezumați, aceștia sunt (ar trebui să fie) judecați individual și au dreptul de a se apăra individual. Această notă particularizantă a justiției derivă, printre altele,  din respectul datorat de procuror / judecător elementelor de specificitate ale fiecărui individ în raport cu ceilalți. (mai mult…)
continuare...