Iluzia libertatii absolute
 Motto: Libertatea înseamnă a fi ceea ce vrei din ceea ce poți. (Rivarol) Eu cred că politicienii, în imensa lor majoritate, sunt niÈ™te ratați. Și, ca urmare firească, niÈ™te victime. De cele mai multe ori victime ale propriilor slăbiciuni. Spre politică se îndreaptă cel mai adesea oamenii care, la momentul deciziei, nu sunt în stare să-È™i ofere o alegere mai bună. Care nu au încredere că s-ar putea realiza prin talent, printr-o profesie care să răspundă unor nevoi lăuntrice, prin forța a ceva din ei care să-i scoată la lumină. (mai mult…)
Pe Traian Băsescu È™i Ion Cristoiu îi uneÈ™te minciuna groasă
Ion Cristoiu a publicat ieri, pe blogul lui, unul dintre cele mai proaste articole din ultima vreme (). Nu doar că textul este descurajant de lung, dezlânat, plin de repetiții inestetice și virgule puse aiurea dar totul dă impresia de încropeală, de improvizație, de siluire a logicii factuale de dragul unui soi de teribilism al senectuții, de refuz al propriului amurg. (mai mult…)
O bizară pierdere de identitate
Cât a trăit USL, am fost un convins și energic susținător al său, de pe baricada PNL. PNL mi se părea, din oferta politică disponibilă, partidul mai spălățel, mai educat, mai emancipat. Se trăgea și dintr-o familie în care cuvinte precum principii, iluminism, patriotism, valori individuale, inițiativă personală nu sunau chiar ca niște neologisme, ceea ce îi dădea un plus de credibilitate și atractivitate. (mai mult…)
Antenei 3, cu dragoste
Pe vremea studenției mele rula în cinematografe un film de succes, cu Sidney Poitier, intitulat "To Sir, With Love" ("Domnului Profesor, cu dragoste"). Era vorba despre lupta unui profesor de culoare, curajos și bine intenționat, cu prejudecățile, anchilozările și egoismul colectivității didactice albe în mijlocul căreia soarta îl aruncase să supraviețuiască. (mai mult…)
Gigi Becali în PNL?!
N-am mai scris pe blog de multa vreme, din lipsă de incitare. Sunt o persoană reactivă. Acum m-a adus la taste emisiunea Danei Grecu despre (și cu) Gigi Becali. (mai mult…)
Și gentlemenii scuipă
(Comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat "Ziaristica", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Când un bărbat cu pretenții de gentlemen ajunge, din parapon, să jignească în public o femeie, zicând despre dânsa că este prost crescută, prima impresie pe care o degajă este aceea a unei revanșe față de ceva din bărbăția lui pe cale de a se veșteji. Apoi, când se inspiră din limbajul lăptarilor, "coniță", Â pentru a încerca să vândă ca smântână groasă zerul unei mojicii, tot ce reușește să ne transmită este o avansată stare de confuzie față de propriul statut. Și totul, TOTUL, pentru a se amăgi că a avut dreptate atunci când s-a înșelat.
Oaspeți pe blog
 Azi nu sunt în București și de-abia la ora asta am avut acces la un net. Cum nu am timp și nici vreun subiect incitant de atacat, vă propun un comentariu de calitate postat de @Natafletz la un comentariu al meu la editorialul lui Andrei Plesu din ultimul număr al Dilemei. Lectură Plăcută! (mai mult…)
Et pourtant…
(Acest comentariu a fost propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat "Indicatii pretioase", articol ce poate fi citit accesand linkul ) J'arracherai, sans une larme, sans un cri Les liens secrets qui dechirent ma peau Me liberant de toi pour trouver le repos Et Et n'aime que (Charles Aznavour "“ Et ) Citesc și eu forumurile articolelor domnului Pleșu. Uneori mai și scriu pe ele. Mi se par interesante, crude, colorate, vii, și peluză grobiană de stadion dar și tribună promițătoare de cenaclu, pe scurt, mi se par adevărate. Adevărate nu în sensul absolut ci pentru lumea pe care o reprezintă, lumea cititorilor lui Andrei Pleșu. De aceea sunt surprins să constat că pentru analiza acestei lumi, totuși complexă și care, în plus, mai este și pleșucentrică, autorul a optat pentru mijloace reducționiste: scara binară și tonul persiflant. (mai mult…)