Latifundiara, vechilul È™i sclavii de pe plantație
Dacă am fi o țară sănătoasă la cap È™i la obiceiuri, am da de pământ cu toate aceste personaje vetuste fără să mai implorăm miracole instituționale. (mai mult…)
Nu mai avem voci credibile
Onestitatea, ca formă permanentă de a fi, necesită condiție. Condiție morală dar È™i condiție fizică. (mai mult…)
Un semn de normalizare: criză de subiecte editorialistice
Eu unul scriu reactiv. Nu sunt sub contract, nu am rație, nici termene. Și nici șefi care să mă împingă de la spate. Scriu când vreau, ce vreau și doar atunci când resimt scrisul ca pe o nevoie. În ultimii 4 ani am scris numai pe acest blog peste 800 de articole ceea ce revine, în medie, la un articol în mai puțin de două zile. Doamne, cât am putut fi de indignat! (mai mult…)
Procurori răi, procurori buni
Monștrii, de regulă, sunt personaje fictive, de contrast, necesare construirii caracterului epopeic al basmelor ce glorifică binele. Reprezintă un rău necesar și, de aceea, mulți îi privesc cu indulgență și unii chiar prind a-i îndrăgi. (mai mult…)
Ura de Adrian Năstase
Răutatea, ura, setea de răzbunare sunt, in general, însușiri umane puse la colț de morala creștină. Ele, în portretizarea cuiva, reprezintă tușe negre, de cărbune monocord, pentru a micșora și caricaturiza staturi sau pentru a accentua boli de suflet ori carențe de caracter. (mai mult…)
Complici sau filistini?
Până să apară Traian Băsescu pe rampa de gunoaie a politicii românești, doi politicieni își disputau în clasamentele mele afective titlul de "cel mai detestat": Ion Iliescu și Dan Voiculescu. (mai mult…)
Editoriale – editorialiști
La întrebarea "ce te atrage mai mult, subiectul sau autorul?" răspund fără ezitare că autorul. Atunci când este vorba de editoriale / editorialiști. (mai mult…)
Boli și medici. Pacientul nu contează!
A fost odată o fată frumoasă. Părul bogat îi curgea pe umeri ca Dunărea, ochii fascinau, albaștri și adânci ca Marea Neagră, formele balansau de-a nordul și sudul taliei, de-a estul și vestul trupului, semețe și arcuite ca lanțul munților Carpați. (mai mult…)
Cristian Tudor Popescu: proporții de măsurat obiectivitatea
Trebuie să recunosc: acțiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare. Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securității comuniste, cât prin obrăznicia și nesimțirea fără margini ale celui ce le-a declanșat. Simt crescând în mine o formă nouă de neacceptare, nu ca până acum predominant interiorizată, ci de tip șrapnel.  O energie care este implacabil atrasă spre exterior de  noi cauze, explozive, de o solidarizare până la capăt cu cei mulți, sortiți a fi etern batjocoriți de clici minoritare. (mai mult…)
Panica prostește. Băsescu: am 37%!
Îi mulțumesc domnului CTP pentru că mi-a dat dreptate și a recunoscut că s-a înșelat în privința bărbăției și vânei de om politic autentic ale lui Traian Băsescu. (mai mult…)