Pe mana cui, in grija cui, e tara?
 Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând "žprudențe È™i odăjdii", în inima unui regim dominat de frig È™i întuneric, a răbufnit: "žÎn lunga È™i ploioasa noapte, deci, prin care È™i tu țara noastră treci, În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci, Când nu Bălcescu se născu, ci noi, când nu Viteazu se născu, ci noi, Când ne trezirăm în lumină, goi, că de durere ni se umflă nara, Aflarăm că se poate întreba, de-a lungul ori de-a latul cineva: Pe mana cui, in grija cui, e tara?"  (mai mult…)
Din nou despre luminați, lașitate și colaboraționism
Piticul Prono, prin ultimul său comentariu, mă împinge să dezvolt un gând propus inițial (în postarea mea precedentă) doar pentru oferirea unei explicații celor exasperați că "poporul tace". (mai mult…)
Gând de minte odihnită
Când țara e amenințată de despotism, a aștepta salvarea de la popor este, dacă nu colaboraționism, atunci lașitate. În astfel de momente soluția se află în mîinile oamenilor luminați și cutezători. Â Contele de Saint Germain
Două vorbe despre colaborationism
Nicolae Manolescu, referindu-se la termenul "colaborationist", afirmă: "Nu e deloc obligatoriu ca un cuvînt să păstreze sensul primar și să trebuiască să considerăm o eroare abaterea de la acesta. Problema, în cazul de față, nu e lingvistică. Å¢ine, mai degrabă, de sociologia și de istoria culturală". (mai mult…)