Mircea Mihăieș a cedat nervos!

Vă puteți închipui drama  unui om care trăiește din scris și care, la un moment dat, constată că nu mai poate publica ceva  fără ca din tufișuri să-i apară un dulău cu gramatica limbii române în loc de zgardă, care să-l muște de mâna cu care își așterne  elucubrațiile?  Nu-i demască impostura nici șeful de sector Patapievici, nici jupânul de gubernie Băsescu, oameni cu greutate, cu foncții, cu drept de semnătură pe ștat, ce mai, și se găsește un ipochimen ce-și zice Conte să-i pună în pericol firfiricul. (mai mult…)
continuare...

Tăcerea de la Dilema Veche

În ultimul număr al Dilemei Vechi,  Andrei Pleșu a comis o gafă de timing. La nici o zi după noua lovitură de imagine  pe care Antena 3 le-a dat-o detractorilor ei, câștigând un prestigios premiu internațional într-o companie ultraselectă, domnul Pleșu  a publicat un articol, gen execuție cu public în Piața Tien An Men, împotriva lui Mihai Gâdea. (mai mult…)
continuare...

Noi replici în Dilema Veche (2)

  Față de cele publicate ieri în postarea "Noi replici în Dilema Veche", a apărut ca noutate o continuare a polemicii deschise pe forumul Dilemei Vechi, sub comentariul meu.  Shadow, probabil inspirat de discuțiile de pe acest blog, i-a scris dlui. Vasilescu iar dl. Vasilescu i-a raspuns. De doua ori. Iată acest dialog. (mai mult…)
continuare...

Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)

REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunț a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicație din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariției dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăștea. O dimineață pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenței unui randez-vous mult așteptat, peste rangul și meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoțea în intimitatea fotoliului de lectură și, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o neliniște fecundă, lupta disproporționată cu puterea.  Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar și sentimentul nobleței unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnității ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicație împăcată. Și cu adaosul ei onomastic și cu puterea. Nu doar că și-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
continuare...