(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieș mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turiști privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs și o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câțiva pași în retragere și atunci vulpea își schimba direcția ca să-și înfigă colții, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (mai mult…)
continuare...